Expresii latine_A

Ad gloriam Pentru glorie

Ad ornamentum.  Ad ostentationem. A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)

Ad hoc Pentru acest lucru; pentru aceasta; in acest scop.

Ab irato Dintr-o pornire de manie, la manie

Alma Mater (Parens) Mama nutritoare, mama care ne instruieste (fig. Universitate, expresie prin care se intelege Universitatea).

Argumentum ad invidiam Argumentul invidiei

Ab urbe condita (a.u.c.) De la intemeierea Romei; formula care indica numararea anilor de la intemeierea Romei ( 753 i.Hr. ). De la fondarea cetatii. Romanii numarau anii de la intemeierea Romei "ab urbe condita" sau "urbis conditae" care corespund cu anul 753 i.e.n.  Aceste cuvinte se marcheaza in mod frecvent prin initialele A.U.C. sau U.C. Spre exemplu, anul 400 U.C. inseamna anul 400 de la fondarea Romei.

Ad usum. Conform cu obiceiul, cu uzanta.

Actio in rem Actiune reala, indreptata impotriva unui lucru.

Argumenti gratia Pentru a argumenta, a dovedi

Ad utramque paratus Pregatit pentru orice imprejurare

Ab utraque parte De o parte si de alta

Ab ovo De la ou; de la inceputul inceputului, de la inceputuri Incepand cu oul. Cuvintele au fost imprumutate din "Arta poetica" a lui Horatiu. Se face aluzie la "oul Ledei" de unde a aparut Elena. Homer ar fi putut, daca ar fi dorit, sa inceapa istorisirea razboiului troian "ab ovo". Horatiu il apreciaza din acest motiv pe poetul grec, Homer, deoarece a realizat poemul "Iliada" inspirandu-se dintr-un singur eveniment care a avut loc in timpul asediului Troiei: revenirea in lupta a lui Ahile pentru a razbuna moartea prietenului sau Patrocle.

Ad ostentationem. A spune/face ceva in mod ostentativ (de ochii lumii).

Argumentum ad absurdum Argumentare la absurd; metoda care demonstreaza falsitatea unei ipoteze prin absurditatea concluziei; sinonime: “reductio ad absurdum” sau “deductio ad absurdum”.

Ab extra, ab extrinseco. Din afara, din alte  surse

Ardentia verba. Vorbe care ustura.

Ab antiquo Din vechime

Ab initio. In principio. Dintru inceput. Pentru inceput.

Argumentum ad iudicium. Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească. Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată). Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii". Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.