S-ar putea spune ca fapta e incoronarea si ultima concluzie a vietii de promisiuni, pe care o traim; ca fapta e mai frumoasa decat gandirea, fiindca presupune sfortare — citeste sacrificiu —, chiar eroism si martiraj. Gandirea nu angajeaza, deci nu cunoaste suferinta, prin urmare e mai comoda, mai lasa, fiind expusa mai putin. Cu toate acestea, se poate sustine ca actiunea nu ne exprima ... Instrument social, copiat stereotip din mediul in care traim, ea poate servi cauze si gandiri diverse. Pentru ganduri diferite se poate intrebuinta aceeasi actiune saraca si repetata, gandirea insa — fiind intima si individuala — ne exprima. Afara de aceasta, lucrand cu materia, fapta e limitata si chinuita, nu infinita precum conceptia. Nu e nici macar libera, caci pretutindeni e la ordinele ideii.
Istoria n-ar trebui sa fie istoria regilor si a razboaielor, ci istoria ideilor.
Ideile sunt legate de viata: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstitiale etc. Daca nu s-ar fi pus problema decat a unei idei, Copernic ar fi facut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi esuat in Marea Sargasselor.
Nimic nu e mai primejdios decat o idee, atunci cand ai doar una.
Opiniile nu supravietuiesc, daca nu ti se da prilejul de a lupta pentru ele.
Frumusetea este calea ce-l duce pe omul sensibil spre meleagurile spiritualitatii.
Faptul ca o idee pare greu de inteles nu inseamna neaparat ca trebuie s-o respingi.
Nici o forta din lume nu poate impiedica o idee justa sa fie justa.
Ma intrebati dacă ţin un jurnal în care notez marile mele idei? Nu am avut niciodată decat una singura...
© CCC
Nu ne ajunge sa nu murim de foame sau de frig, ne mai trebuie inca ceva. Ne mai trebuie o idee care sa ne calauzeasca si sa ne inalte. Ideea este cea care porunceste in tot ce facem, este cea care ne da un sentiment de impacare cu noi insine, lamurindu-ne asupra rostului existentei noastre.
Departarea e ca vantul, stinge focurile mici si le inteteste pe cele mari.
Necesitatea de a fi recunoscatori ne cam tulbura recunostinta. Rapeste oarecum recunostintei bucuria. Suntem inclinati sa devenim susceptibili fata de cel ce ne obliga sa-i fim recunoscatori, prin faptul ca intrebuinteaza in avantajul lui starea de constrangere in care ne aflam.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.