Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte. Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.
Unele ființe, pe măsură ce trece timpul, devin din ce în ce mai libere: ele se înalță în loc să coboare. Ele emană o energie uimitoare. Ele sunt lumină pentru oricine le întâlnește. Aș vrea să știu ce au făcut cu umbrele trecutului lor. Cu regretele lor, cu lacrimile lor. Cum au reușit. Pentru că nu uităm nimic, o știu în seara asta. Nu uităm nimic. Chiar dacă ne-am străduit să facem contrariul: trecutul trăiește în noi. Masă informă ascunsă adânc în sine, pe care s-ar putea să o crezi adormită, dar care veghează...
Deci, ele, aceste ființe de lumină, cum fac?
© CCC
Fara cultul trecutului, nu exista iubire de tara.
Viitorul te trage de mână şi trecutul, de mânecă.
Nimic mai simplu pentru un rege decat sa aiba dreptate.
Să lăsăm trecutul să fie trecut.
(Iliada)
O iubire pe care eşti nevoit să o păzeşti nu reprezintă nimic.
Cei care nu-și pot aminti trecutul sunt sortiți să îl repete.
(Viața rațiunii)
© CCC
Intr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic in jur.
Trecutul meu, orice aş face, ca o umbră mă urmăreşte...
Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.