Citate de Jane Austen

Trecutul e o-ncăpere din prezent în care intrăm mai rar. N-avem decît să deschidem o uşă, atît, şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide singură foarte des.

O femeie, îmbrăcată complet în alb, nu va fi niciodată prea frumoasă.

Nu există farmec care să egaleze tandrețea inimii. © CCC

Trecutul nu se poate naște din nou. (Marele Meaulnes / Cărarea pierdută)

Ce aș schimba din trecutul meu?! Cred că l-aș schimba de tot! Aș schimba tot! În primul rând… mi-aș alege altă profesie. De fapt, intenția mea primă a fost spre medicină. Și am regretat totdeauna că nu am făcut medicina, fiindcă eu cred că aș fi fost de foarte mare folos. În primul rând pentru că îmi este foarte milă de tot ce este viață. Mie mi-e milă și să rup o floare. Pentru că știu că și ea suferă. Nu se poate, dacă sunt celule vii, să nu le doară. De asta v-am spus că, atunci când iți iei un animal în casă, îți iei durere.

Trecutul este doar inceputul unui inceput.

Dar într-adevăr, aş prefera să nu beau nimic altceva decât ceai. © CCC

Ieri e pălăria aceea decolorată

Pe care am purtat-o îndelung.

Ieri e o biată rochie

Care nu mai este la modă.

Ieri e cea mai frumoasă mănăstire,

Atât de goală acum

Și trandafirul melancolic

Din caietele fetelor.

Ieri e inima mea greșit dăruită.

Încă unul, încă un an!

Ieri nu mai e în seara asta decât o umbră

Lângă mine, în camera mea.

(Doamna cubistă, 1908-1910, sub pseudonimul Louise Lalanne)

© CCC

Fiecare sfant are un trecut si fiecare pacatos are un viitor.

Unele ființe, pe măsură ce trece timpul, devin din ce în ce mai libere: ele se înalță în loc să coboare. Ele emană o energie uimitoare. Ele sunt lumină pentru oricine le întâlnește. Aș vrea să știu ce au făcut cu umbrele trecutului lor. Cu regretele lor, cu lacrimile lor. Cum au reușit. Pentru că nu uităm nimic, o știu în seara asta. Nu uităm nimic. Chiar dacă ne-am străduit să facem contrariul: trecutul trăiește în noi. Masă informă ascunsă adânc în sine, pe care s-ar putea să o crezi adormită, dar care veghează... Deci, ele, aceste ființe de lumină, cum fac? © CCC

Singurul farmec al trecutului este ca a trecut.

Trecutul nu este o arhiva, o magazie, unde scuturand praful, gasesti si azi si maine si poimaine aceleasi lucruri, mai uzate, mai sterse, dar in fapt aceleasi. Trecutul traieste, e viu, se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.

Viitorul te trage de mână şi trecutul, de mânecă.

Lasă trecutul în seama istoriei, mai ales că îmi propun să scriu eu însumi acea istorie. © CCC

Lumea nu-si poate petrece timpul uitandu-se inapoi şi menţinand ura din trecut. In caz contrar, nu există niciun progres. (Conferinta de presa din Berlin) © CCC

Să lăsăm trecutul să fie trecut. (Iliada)

Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte. Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.

De ce suntem pe lume, dacă nu pentru a-i amuza pe semenii noştri şi a ne amuza de ei, la rândul nostru? (Mandrie si prejudecata) © CCC

Imaginația unei doamne este foarte rapidă; sare de la admirație la iubire, de la dragoste la căsătorie, într-o clipă. (Mândrie și prejudecată) © CCC

Cei care nu-și pot aminti trecutul sunt sortiți să îl repete. (Viața rațiunii) © CCC