Poezia, in functia ei originara, de factor al culturii timpurii, se naste in joc si ca joc. Este un joc sacru, dar, in sacralitatea lui, acest joc ramane totusi fara incetare la hotarul veseliei, al glumei si al divertismentului. Despre o satisfacere constienta a nevoii de frumusete nu este inca, multa vreme, vorba. Aceasta nevoie zace inchisa necunoscuta, in trairea actului sacru, care devine cuvant in forma poetica si este resimtit ca opera miraculoasa, ca betie, ca extaz.
Dacă nu mai poți trișa cu prietenii, nu mai merită să joci cărți.
(Marius)
Eseul nu asediaza metodic, ci numai seduce si invaluie ideea.
Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filosofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!
Ce joc jucăm?
(Meșterul don Gesualdo)
© CCC
Joc: Inseamna evadare, inseamna sa mentii legatura cu copilaria. Foarte devreme, am inteles ca fiind artist ti se ofera acest privilegiu.
(Sylvie Vartan de la A la Z: J de la Joc)
© CCC
Omul este un animal care se joaca.
(Homo ludens)
Avem oare dreptul ca aceasta inclinare secundara si absolut indispensabila a mintii de a-si crea o lume imaginara alcatuita din fiinte vii s-o numim un joc al mintii?
(Homo ludens)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.