Citate de Marcus Aurelius

Sa nu crezi ca ce n-ai fost in stare sa faci este o imposibilitate pentru oricine. Din contra, tot ce-a fost in stare sa faca cineva vreodata sta si in putinta ta.

Orice faci şi orice spui şi gândeşti trebuie făcut astfel ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima. Viaţa cea mai lungă nu se deosebeşte cu nimic de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e acelaşi pentru toţi şi, prin urmare, aceleaşi sunt şi pierderile, şi toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea ce nu am?

Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.

E ciudat! Omul se revolta impotriva raului pe care il primeste dinafara, de la altii, si pe care nu-l poate inlatura; dar nu se lupta impotriva raului care zace intr-insul, cu toate ca este in putinta sa de a o face.

Cine nu se considera un om fericit este un nefericit, chiar daca ar fi stapanul lumii.

Nefericirea poate da nesperatul prilej de a cunoaste viata.

Cand omul se simte nefericit, totul in jurul lui pare fara noima, searbad si ieftin.

Cultiva si dezvolta insusirile care stau in puterea ta: sinceritate, seriozitate, staruinta in munca, bunatate, marinimie, franchete.

Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.

Fă tot ce-ţi cere natura în momentul de faţă, nu spera să instaurezi republica lui Platon, fii mulţumit dacă te mişti înainte măcar cu un pas şi nu socoti asta un succes neînsemnat. Căci cine poate să schimbe felul de a gândi al oamenilor? Şi ce poate fi fără o astfel de schimbare, în afară de sclavie, vaiete şi supunere prefăcută?

Dacă un lucru anume te tulbură, vinovat nu este acesta, ci ceea ce gândeşti despre el. Şi stă în puterea ta să schimbi ceea ce gândeşti.

Retrage-te in tine insuti: practica deseori aceasta reculegere sufleteasca; vei deveni un om nou.

Viata unui om este ceea ce gandurile lui o fac sa fie.

Cine ar fi stiut de Hector, daca Troia ar fi fost fericita?

Şi astfel, petrece-ţi această clipă, şi anume viaţa ta, în armonie cu natura, şi pe urmă desparte-te de viaţă la fel de uşor ca o prună coaptă de ram: lăudând natura şi exprimându-ţi recunoştinţa faţă de pomul care ţi-a dat viată.

Multa nefericire a intrat in lume din cauza dezordinii si a lucrurilor ramase nespuse.

Nu te grăbi să fii de acord cu cel guraliv.

Cel mai important e ca omul să aştepte docil moartea ca pe o decădere firească a acelor elemente din care e conceput. Fiindcă această purtare e în acord cu natura, iar ceea ce e în acord cu natura nu poate fi rău.

Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinaţiile noastre se petrec exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe. La câte schimbări nu eşti tu însuţi martor - să te gândeşti în permanenţă la asta. Lumea e schimbare, viaţa e senzaţie.

Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.