Blocați în timp, în istorie, în viața noastră, în lume, avem dreptul să ne imaginăm, vag și fără certitudine, ce a fost înainte și ce va fi după. Nu putem spune nimic incontestabil sau definitiv. Pentru noi, cei rătăciți, universul, timpul, istoria, sensul vieții noastre ne apar ca un secret.
Orice secret presupune un adevăr reținut și ascuns. Moștenitor al unei multitudini de forțe magice, apoi al unei mulțimi de zeițe și zei cu genealogii complicate. Dumnezeu a fost mult timp deținătorul și garantul acestui adevăr ascuns. Dar mulți, timp de un secol sau două – și chiar înainte, în număr mai mic – se întreabă dacă există. Mulți susțin că nu. A vedea un secret în univers ar însemna să-L anticipezi pe Dumnezeu.
(Călăuza rătăciților, Secretul)
© CCC
O poveste fascinantă este rareori întru totul adevărată.
Dintre toate tipurile de zgomote, muzica este cel mai puţin neplăcut.
Cunoştinţele sunt de două feluri. Fie cunoaştem singuri subiectul, fie ştim unde putem găsi informaţii despre el.
Când începe secretomania sau misterul, nici viciul sau escrocheria nu sunt prea departe.
A pune întrebări este un obicei prost într-o discuţie dintre doi gentlemeni.
Dilema criticului: sau ofensez autorul spunându-i adevărul, sau îl mint şi mă ofensez pe mine însumi.
Un indragostit isi poate ascunde taina cam tot asa cum se poate ascunde o bubuitura de tun.