Citate despre Lasitate

Totuşi, oamenii inteligenţi tocmai de aceea sunt inteligenţi ca să priceapă şi să deznoade lucrurile încâlcite. (Maestrul și Margareta)

Pe mine mă uimise atunci nu atât frumuseţea ei, cât singurătatea cu totul neobişnuită, nemaivăzută, ce i se citea în ochi. (Maestrul și Margareta)

…ca să îndrumi, trebuie să ai un plan cât de cât exact pentru o perioadă mai lungă de timp. Or, daţi-mi voie să vă întreb, cum poate îndruma omul lucrurile, când el nu numai că nu-i în stare să întocmească un asemenea plan, chiar şi pentru un timp derizoriu de scurt, să zicem, de o mie de ani, dar nici măcar să garanteze pentru ziua de mâine a propriei lui persoane? (Maestrul și Margareta)

Nu trebuie sa spunem nici in gluma ca suntem descurajati, pentru ca s-ar putea sa ne luam in serios.

Tot ce se târăște are parte de lovituri. (Fragmente originale)

Omul se ingrozeste uneori de niste naluci. Pentru a nu te teme de nimic, trebuie sa privesti lucrurile cu mai multa atentie si mai indeaproape.

Da, omul este muritor, dar asta n-ar fi încă nimic. Rău e că lucrurile se petrec uneori subit — aici e clenciul! Şi că, în general, el nu-i în stare să spună nici măcar ce va face astă-seară! (Maestrul și Margareta)

Omenirea iubeşte banii, din orice ar fi făcuţi: din piele, hârtie, bronz sau aur. Oamenii sunt uşuratici... ce să-i faci... uneori şi mila bate la poarta inimii lor... oameni obişnuiţi... (Maestrul și Margareta)

Ca să te convingi că Dostoievski este scriitor, trebuie neapărat să-i ceri legitimaţia? Păi, ia dumneata la întâmplare cinci pagini din orice roman al lui şi te vei convinge, fără nici o legitimaţie, că ai de-a face cu un scriitor! Şi-apoi, cred că nici nu avea legitimaţie! (Maestrul și Margareta)

Dragostea răsărise în calea noastră, aşa cum din pământ răsare într-o ulicioară un ucigaş — ne lovi pe amândoi deodată! Astfel loveşte fulgerul, şi tot aşa pumnalul! De altminteri, ea, mai târziu, susţinea că lucrurile nu stau aşa, că ne iubeam de mult, de când lumea, fără să ne cunoaştem, fără să ne fi văzut vreodată… (Maestrul și Margareta)

…laşitatea este cel mai îngrozitor dintre vicii! (Maestrul și Margareta)

Singurul lucru pe care l-a spus e că printre viciile omeneşti, unul dintre cele mai grave, el consideră a fi laşitatea. (Maestrul și Margareta)

Din ziua când, la nouăsprezece ani, se măritase şi se mutase în această vilă, ea nu cunoscuse fericirea. O, zei! Ce-i lipsea acestei fiinţe? Ce-i trebuia acestei femei, în ai cărei ochi ardea totdeauna o mică flacără de neînţeles? Ce-i trebuia acestei vrăjitoare, cu uitătura puţin crucişă, care în acea zi de primăvară ieşise ţinând în mână un buchet de mimoze? Nu ştiu, nu am aflat. Desigur, spunea adevărul, avea nevoie de el, de maestru, nu de vila aceea în stil gotic, nici de grădina ei, şi nici de bani. Spunea adevărul, pe el îl iubea. (Maestrul și Margareta)

Ce să-i faci, cel care iubeşte trebuie să împartă soarta celui pe care îl iubeşte. (Maestrul și Margareta)

Fricosul se teme inainte de primejdie, lasul in timpul ei, curajosul dupa ea.

Aşadar, ea îmi spuse că ieşise în ziua aceea din casă, cu flori galbene în braţe, ca eu, în sfârşit, s-o găsesc, şi că, dacă nu ne-am fi întâlnit, s-ar fi otrăvit, pentru că viaţa-i era pustie. Da, dragostea ne lovise fulgerător, am înţeles acest lucru chiar în aceeaşi zi, chiar peste un ceas, când ne-am pomenit, fără să ne dăm seama, lângă zidul Kremlinului, pe chei. Stăteam de vorbă, ca şi cum nu ne-am fi despărţit decât ieri, parcă ne cunoşteam de ani şi ani. (Maestrul și Margareta)

M-a privit mirată, iar eu mi-am dat seama deodată că iubisem toată viaţa mea această femeie! (Maestrul și Margareta)

Pe un scriitor nu-l apreciezi după legitimaţie, ci după scrierile lui! (Maestrul și Margareta)

Ci n-au fost oile în stare Nimic să sufle-n adunare? N-au spus nimic și-aveau dreptate, Căci ele nici n-au fost chemate, Necum să fie întrebate. (Adunarea obștească)

Scoţând din sertarul mesei caietele cu romanul scris de mână şi exemplarele dactilografiate, am început să le ard. E o treabă foarte grea, fiindcă hârtia scrisă arde anevoie. (Maestrul și Margareta)