Citate de Marie Laurencin

Gelozia altor pictori a fost întotdeauna termometrul succesului meu. (Jurnalul unui geniu) © CCC

Mai mult decât plictisită,

Tristă.

Mai mult decât tristă,

Nefericită.

Mai mult decât nefericită,

În suferință.

Mai mult decât în suferință,

Abandonată.

Mai mult decât abandonată,

Singură pe lume.

Mai mult decât singură pe lume,

Exilată.

Mai mult decât exilată,

Fără viață.

Mai mult decât fără viață,

Uitată.

(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)

© CCC

O viespe într-o perucă este cu totul dincolo de instrumentele artei. (Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898) © CCC

Natura nu trebuie s-o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei... Cum se poate lucra în felul ei? Să știi să observi, asta-i cheia... Natura îți dă povețe, când te pricepi să observi. Noi, artiștii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul.

Ieri e pălăria aceea decolorată

Pe care am purtat-o îndelung.

Ieri e o biată rochie

Care nu mai este la modă.

Ieri e cea mai frumoasă mănăstire,

Atât de goală acum

Și trandafirul melancolic

Din caietele fetelor.

Ieri e inima mea greșit dăruită.

Încă unul, încă un an!

Ieri nu mai e în seara asta decât o umbră

Lângă mine, în camera mea.

(Doamna cubistă, 1908-1910, sub pseudonimul Louise Lalanne)

© CCC

Asezand un nor pe cer, o portocala intr-o farfurie, pictorii pun in lumina ceea ce ramane seara din zi, inventeaza distanta corecta ce permite spatiului sa se deschida si iubirii sa danseze. (A opta zi a saptamanii) © CCC

Cézanne a vrut să salveze arta de decadență. A înţeles că a fi la nivelul înaintașilor nu înseamnă a-i imita. © CCC

Pot să pictez şi să desenez. Eu însumi cred asta şi alţi câţiva oameni spun că şi ei cred asta. Dar nu sunt sigur că e adevărat. © CCC

Dacă nu am devenit pictor cubist, este pentru că nu am putut. Nu eram în stare, dar cercetările lor mă fascinează. (Jurnal de noapte) © CCC

Aceste crochiuri, care se nasc într-o clipă în febra inspiraţiei, exprimă ideea autorului lor în câteva linii, în timp ce, pe de altă parte, prea mult efort şi sârguinţă slăbesc uneori vitalitatea şi puterile celor care nu ştiu niciodată când să se oprească. © CCC

Fericiți sunt pictorii pentru că nu sunt niciodată singuri. Lumina și culoarea, pacea și speranța, le vor ține companie până la sfârșit sau aproape până la sfârșitul zilei. © CCC

Suprarealismul sunt eu. (Jurnalul unui geniu) © CCC

Dacă, în loc să se abată de la calea cea bună, ar fi continuat stilul nobil al predecesorilor săi, ar fi devenit unul dintre cei mai mari pictori pe care Veneția i-a avut vreodată. (Despre Tintoretto) Jacopo Robusti, cunoscut sub numele de Tintoretto, 1518 / 1519 (?) - 1594, născut în Veneția, pe atunci capitală a Republicii Veneția, pictor venețian al Renașterii italiene, asociat cu mișcarea artistică manieristă a școlii venețiene, pe care a influențat-o și el în mod semnificativ, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. Contemporanii săi au admirat și au criticat atât viteza cu care a pictat, cât și îndrăzneala fără precedent a penelului său.  Pentru energia sa fenomenală în pictură, a fost numit Il Furioso (Furiosul) sau Il terribile, așa cum l-a numit Vasari pentru caracterul său puternic și pentru utilizarea dramatică a perspectivei în stilul manierist și a luminii, ceea ce l-a făcut să fie considerat precursorul artei baroce. Opera lui se caracterizează și prin figurile musculoase și gesturile dramatice. © CCC

Este un fapt curios că odată cu „Alice în Țara Oglinzilor” facultatea de a face ilustrații de carte s-a îndepărtat de mine... De atunci nu am mai făcut nimic în această direcţie. (Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898) © CCC

Ei bine, îmi aleg subiectul miercuri seară; joi, mă gândesc cu atenție la el și îmi fac schița brută; vineri dimineața încep și mă țin de asta toată ziua, cu nasul aplecat spre blocul de desen. © CCC

…simțindu-mă din ce în ce mai mult parte a vântului, a cerului, a ierbii. Încă evit praful, dar va veni. (Scrisoare către doctorul Arnault Tzanck, colecționar întâlnit în 1912 pe Coasta de Azur) © CCC

Pictorii au uitat peisajul marilor orase, adica colectia de maretii si frumuseti rezultand din importante aglomerari de oameni si de monumente, farmecul profund si complicat al unei capitale in varsta, imbatranite in gloria si in framantarile vietii.

Am adunat florile câmpului într-o oală de lut şi le-am pus apă atât cât să nu moară iute. După ce au murit le-am înviat pe pânză şi au devenit nemuritoare.

Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna. De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.

Un negustor de tablouri este un hoţ înregistrat la Registrul Comerțului. (Măscăriciul / Le Guignolo) © CCC