Henric al IV-lea era un mare iubitor de vorbe de duh. Într-o zi, trecând printr-un sat, unde a fost nevoit să rămână la cină, a poruncit să-i fie adus cineva despre care se spune că este cel mai isteț, pentru a se întreține cu el în timpul mesei. Sătenii i-au spus că este un bărbat pe nume Gaillard. "Prea bine! spuse el, hai să mergem să-l luăm".
Acest țăran venind, regele i-a poruncit să se așeze vizavi de el, de partea cealaltă a mesei unde mânca. „Cum te cheamă?”, l-a întrebat regele. „Sire, răspunse țăranul, mă cheamă Gaillard".
- Ia să-mi spui, care este diferența dintre un ștrengar (un gaillard) și un crai (un paillard)?
- Sire, răspunse țăranul, nu e decât masa între cei doi.
– Ei, drăcie! M-am prins, spuse regele râzând. Nu mă așteptam să găsesc o minte atât de ageră într-un sat atât de mic.
© CCC
Lipsa de gust este unul dintre acele neajunsuri care sunt inseparabile de ipocrizie.
E cu putinta unei fapturi in vesnica lupta cu sine insasi, sau certata cu viata, sa lase pe altii in pace si sa nu le invidieze fericirea?
In tezaurul comun al globului pamantesc se varsa foarte putine valori.
Semințele tuturor lucrurilor se află în toate celelalte lucruri.
© CCC
Toți oamenii s-au născut asemănători: cu excepția republicanilor și a democraților.
Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară.
(Ulise)
© CCC