Pe acest Pământ pe care trăim, totul se grăbește să dispară. Asta e regula. Nimeni nu poate face nimic. Timpul trece, anii trec, viața trece și noi trecem. Nimic nu durează. Totul trece. Fără cea mai mică excepție. Bucuriile noastre, durerile noastre, obiceiurile noastre, credințele noastre, limbile noastre, civilizațiile noastre. Pământul nostru va fi doar o mare ruină și toate acestea vor trece. La fel, Soarele și galaxia noastră.
Și universul? Multă vreme, oamenii au crezut că universul este etern. Dar spre începutul secolului trecut, prin calcul și observație, mai aproape de Geneză decât majoritatea filozofilor, știința a descoperit că, asemenea vieții, și universul are o istorie. A avut un început și va avea un sfârșit. Va trece ca și oamenii.
(Călăuza rătăciților, Dispariția)
© CCC
Tu esti singura mea familie. Ești unicul meu Pământ.
Singurii oameni care percep intregul tablou sunt cei care ies afara din cadru.
Toată lumea știe că pământul, ciudat lucru, produce de zece ori mai puțin atunci când cei care îl lucrează nu au nici un drept asupra lui.
(Cugetări)
© CCC
Am crescut sărutând cărți și pâine.
Si am adus pamantului, trist si chinuit, inima mea drept ofranda si, adesea, in noaptea fermecata, i-am jurat ca-l voi iubi cu credinta pana la moarte, fara teama, cu povara sa apasatoare de hazard, si ca nu voi dispretui nici una din tainele sale. Astfel, m-am legat de el pe viata.
Pamantul e o colonie penitenciara unde trebuie sa suportam o pedeapsa pentru crimele comise intr-o existenta anterioara.
Pamantul, candva mama noastra, a devenit fiica noastra.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.