Citate de Hubert Reeves

Știința și religia nu guvernează același domeniu. Prima învață, a doua predică. Îndoiala este forța motrice a uneia, iar cealaltă are credința drept fundament. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Arta unei investigații bune constă, în primul rând, în alegerea întrebărilor potrivite. (Cronicile atomilor și galaxiilor) © CCC

Toată lumea știe că pământul, ciudat lucru, produce de zece ori mai puțin atunci când cei care îl lucrează nu au nici un drept asupra lui. (Cugetări) © CCC

Știința încearcă să înțeleagă lumea; religiile (și filozofiile) și-au asumat, în general, sarcina de a da sens vieții umane. Religia și știința se pot ilumina reciproc, cu condiția ca ambele să rămână în propriile lor sfere. © CCC

Dacă suntem capabili să gândim despre univers, este pentru că universul gândește în noi. (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Totul vine din pământ și totul se întoarce în el. © CCC

Trei cuvinte de reținut: „a cunoaște”, „a crea”, „a empatiza”. (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Hazardul generează doar haos. Determinismul pur nu creează nimic nou. Combinația acestor doi factori dă naștere bogăției și varietății formelor din Natură. © CCC

Totuși, analogiile dintre narațiunea științifică și aceste mituri sunt incontestabile… Este vorba de o coincidență? Sau de o cunoaștere intuitivă? Noi înșine suntem făcuți din praful Big Bang-ului. Poate că purtăm în noi memoria universului? (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte… (Praf de stele) © CCC

Dacă reducem cei 4,5 miliarde de ani ai planetei noastre la o singură zi terestră, presupunând că aceasta a apărut la miezul nopții, atunci viața începe în jurul orei 5 dimineața și se dezvoltă pe parcursul zilei. Abia în jurul orei 20 apar primele moluște. Apoi, la ora 23, sosesc dinozaurii, care dispar la ora 23:40. Cât despre strămoșii noștri, aceștia ajung în sfârșit abia în ultimele 5 minute dinaintea miezului nopții și își văd creierul dublându-se în dimensiune abia în ultimul minut. Revoluția Industrială a început abia acum o sutime de secundă. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Pământ, planetă albastră, unde șaisprezece familii au acumulat mai multe bogății decât patruzeci și opt de țări sărace. © CCC

Să fim realiști. Putem cu adevărat visa la umanizarea umanității? (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Logica noastră este instanța supremă, dacă argumentele valabile pe Pământ pot fi extrapolate la întregul univers. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Pământ, planetă albastră, unde în fiecare primăvară soarele aduce înapoi florile în tufișurile întunecoase. © CCC

Pe acest Pământ pe care trăim, totul se grăbește să dispară. Asta e regula. Nimeni nu poate face nimic. Timpul trece, anii trec, viața trece și noi trecem. Nimic nu durează. Totul trece. Fără cea mai mică excepție. Bucuriile noastre, durerile noastre, obiceiurile noastre, credințele noastre, limbile noastre, civilizațiile noastre. Pământul nostru va fi doar o mare ruină și toate acestea vor trece. La fel, Soarele și galaxia noastră. Și universul? Multă vreme, oamenii au crezut că universul este etern. Dar spre începutul secolului trecut, prin calcul și observație, mai aproape de Geneză decât majoritatea filozofilor, știința a descoperit că, asemenea vieții, și universul are o istorie. A avut un început și va avea un sfârșit. Va trece ca și oamenii. (Călăuza rătăciților, Dispariția) © CCC

Si am adus pamantului, trist si chinuit, inima mea drept ofranda si, adesea, in noaptea fermecata, i-am jurat ca-l voi iubi cu credinta pana la moarte, fara teama, cu povara sa apasatoare de hazard, si ca nu voi dispretui nici una din tainele sale. Astfel, m-am  legat de el pe viata.

Ne aflăm în situația primilor creștini care se întrebau ce a făcut Dumnezeu înainte de a crea lumea. Răspunsul popular era: „Pregătea iadul pentru cei care pun această întrebare!”... Sfântul Augustin nu a fost de acord. El văzuse clar dificultatea unei astfel de întrebări. Ea presupunea că timpul exista «înainte» de creație. El a răspuns că creația nu a fost doar cea a materiei, ci și cea a timpului!” (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Pamantul e o colonie penitenciara unde trebuie sa suportam o pedeapsa pentru crimele comise intr-o existenta anterioara.

Omul este cea mai nebună specie. Se închină unui Dumnezeu invizibil şi distruge o Natură vizibilă. Neştiind că această Natură pe care o distruge este acel Dumnezeu la care se închină. © CCC