Citate de Hubert Reeves

Dacă suntem capabili să gândim despre univers, este pentru că universul gândește în noi. (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Pământ, planetă albastră, unde șaisprezece familii au acumulat mai multe bogății decât patruzeci și opt de țări sărace. © CCC

Trateaza umanitatea atat in persoana ta, cat si in a oricarui altcuiva, intotdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata doar ca mijloc.

E adevarat ca paginile frumoase ale istoriei sunt coplesite ca numar de cele intunecate sau stropite cu sange, ca de aici mintile grabite scot motive de condamnare pentru umanitate, dar privite de la inaltimea trebuitoare, istoria povesteste un mare triumf al energiei omenesti, care e oprita adesea in loc, care pierde din roadele silintelor sale, dar care-si castiga inapoi, prin lupta indaratnica, cuceririle cotropite un timp de inconstienta barbarului, de nisipul deserturilor.

Omenirea se iubeste prin tara ta si natia ta.

Logica noastră este instanța supremă, dacă argumentele valabile pe Pământ pot fi extrapolate la întregul univers. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Suntem în război cu natura. Dacă câștigăm, suntem pierduți. © CCC

Doi plus doi făceau patru pe vremea dinozaurilor? (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Pământ, planetă albastră, unde un dirijor de cor scrie ultimele note ale unei cantate care va încânta inimile oamenilor timp de multe secole. © CCC

Arta unei investigații bune constă, în primul rând, în alegerea întrebărilor potrivite. (Cronicile atomilor și galaxiilor) © CCC

Cand ne gandim de unde a pornit omenirea, si cand vedem unde a ajuns, aceasta lupta de veacuri ni se infatiseaza, fara sa vrem, intr-o lumina de epopee, trista adesea, dureroasa uneori, dar mareata intotdeauna. Aceasta epopee, al carei ritm il formeaza bataile de inima ale generatiilor trecute, in urmarirea fara preget a bunurilor ideale ale vietii, este istoria culturii omenesti. In fata ei suntem datori sa ne plecam fruntea cu respect si de pe inaltimile prezentului sa privim cu mai putina mandrie scaderile trecutului. Caci pe aceste inaltimi nu ne-am ridicat numai prin propriile noastre puteri. Daca suntem astazi ceea ce suntem, o datoram in cea mai mare parte trecutului. Progresele cu care ne falim atat de mult sunt produsul sfortarilor indelungate si penibile ale tuturor predecesorilor nostri, care au gresit ca sa nu mai gresim noi, care au suferit ca sa ne apropie pe noi de fericire, care si-au istovit energiile sufletesti ca sa ne dea noua macar putinta sa zarim aurora idealului, ce ramanea ascuns pentru ei in noaptea nepatrunsa a viitorului.

Omenirea nu e nici asa de buna, cat cred optimistii cu orice pret, nici asa de rea, cat sustin pesimistii fara leac. Ceea ce nu i se poate tagadui e ca intentiile ii sint de regula mai bune decat faptele. Luata in general, omenirea e insufletita de iubirea sincera a adevarului, a binelui si a frumosului.

Ne aflăm în situația primilor creștini care se întrebau ce a făcut Dumnezeu înainte de a crea lumea. Răspunsul popular era: „Pregătea iadul pentru cei care pun această întrebare!”... Sfântul Augustin nu a fost de acord. El văzuse clar dificultatea unei astfel de întrebări. Ea presupunea că timpul exista «înainte» de creație. El a răspuns că creația nu a fost doar cea a materiei, ci și cea a timpului!” (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Pentru a iubi omenirea, trebuie sa o vezi de la distanta. © CCC

Dacă reducem cei 4,5 miliarde de ani ai planetei noastre la o singură zi terestră, presupunând că aceasta a apărut la miezul nopții, atunci viața începe în jurul orei 5 dimineața și se dezvoltă pe parcursul zilei. Abia în jurul orei 20 apar primele moluște. Apoi, la ora 23, sosesc dinozaurii, care dispar la ora 23:40. Cât despre strămoșii noștri, aceștia ajung în sfârșit abia în ultimele 5 minute dinaintea miezului nopții și își văd creierul dublându-se în dimensiune abia în ultimul minut. Revoluția Industrială a început abia acum o sutime de secundă. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Să fim realiști. Putem cu adevărat visa la umanizarea umanității? (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Știința și religia nu guvernează același domeniu. Prima învață, a doua predică. Îndoiala este forța motrice a uneia, iar cealaltă are credința drept fundament. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Pamantul este stanca cea mare, de care omenirea, adevaratul Prometeu, e incatusata si sfasiata de vulturul indoielii. Ea a furat lumina si sufera pentru asta tortura.

Imperativul practic va fi acesta: poarta-te astfel incat sa consideri omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeauna ca scop, si niciodata ca mijloc.

În ochii Universului, suntem doar niște scântei minuscule și neînsemnate. Aș vrea să avem înțelepciunea de a nu uita asta. © CCC