Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte…
(Praf de stele)
© CCC
Doi plus doi făceau patru pe vremea dinozaurilor?
(Banca timpului care trece. Meditații cosmice)
© CCC
Nu îți cântări munca înainte ca ziua să se termine și lucrarea să fie încheiată.
(Aurora Leigh)
© CCC
Sunt prea multe cărți pe care nu le-am citit, prea multe locuri pe care nu le-am văzut, prea multe amintiri pe care nu le-am păstrat suficient de mult timp.
© CCC
Știința și religia nu guvernează același domeniu. Prima învață, a doua predică. Îndoiala este forța motrice a uneia, iar cealaltă are credința drept fundament.
(Cea mai frumoasă poveste din lume)
© CCC
Suntem în război cu natura. Dacă câștigăm, suntem pierduți.
© CCC
Logica noastră este instanța supremă, dacă argumentele valabile pe Pământ pot fi extrapolate la întregul univers.
(Cea mai frumoasă poveste din lume)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.