Egoismul nostru ia formele cele mai paradoxale. Astfel, eu m-am gandit adesea la ideea reincarnarii (in care, de altfel, nu-i vorba, nu cred deloc) si m-am intrebat in ce forma mi-ar conveni sa reapar pe lume. Ei bine, eu recunosc ca sunt un om plin de cusururi, ca daca am unele insusiri nu le am in masura atinsa de altii, si cu toate acestea n-as vrea sa fiu nici chiar Michelangelo. As dori sa fiu tot eu. Poate ca daca egoismul acesta e absurd, el explica totusi de ce ne impacam toti cu soarta care ne-a fost harazita.
Incrucisarea a doua priviri, o clipa de tacere intre doi oameni, un simplu cuvant care nu ajunge pana la urechile celuilalt, pot sa fie un strop de istorie universala.
"Cunoaste-te pe tine insuti"; foarte bine, dar pentru a incepe ceva in viata nu trebuie sa astepti pana te vei cunoaste pe tine insuti. In caz contrar, aceasta lozinca ar deveni pentru oricine un epitaf.
Nu esti mandru cand te gandesti ca zeii, obisnuiti cu lumina si vesnicia, daca s-ar cobori pe pamant n-ar putea suporta greul acestei vieti, in vreme ce tu invingi si nazuiesti spre culmi?
E indeobste fara noima sa-l vrei pe om altfel decat este.

Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avant,
dar vi-e atât de fragedă podoaba,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
(Flori de mac)
Omul este, conform naturii lui, inclinat spre anumite lucruri, unele dintre ele chiar foarte marunte, dar aceste lucruri, oricat de marunte ar fi, inseamna pentru el viata, ori tot ce poate fi mai bun in viata.
In jurul oamenilor mari in puteri si mari in egoism gasim adesea o specie de oameni pe care nu admiratia sau entuziasmul ii apropie de cei tari, ci placerea de a fi mijloace in mana acelora. Credeti-ma: exista sclavi din fire.
Suntem făcuţi şi din ceea ce nu vrem să dezvăluim.
(Acrobații)
© CCC
Pentru nimic nu cheltuim atata forta ca pentru lucrurile pentru care avem o ”slabiciune”.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.