Citate de Amélie Nothomb

Nu-i deșert, nu-i prăpastie, nici ocean pe care nu le-aș putea trece cu tine. Cu cât vom trăi mai mult împreună, viața va fi ca o îmbrățișare tot mai strânsă, mai deplină! Nu ne va mai tulbura nimic, nici o grijă, nici o piedică! Vom fi singuri, numai unul al altuia, pe veci… (Doamna Bovary)

Fără tine sunt pierdut printre clipele speranţelor care nu-şi mai regăsesc sensul.

Cea mai mare iubire este iubirea unei mame, apoi, vine iubirea unui câine și mai apoi, iubirea unui iubit. Proverb polonez © CCC

Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înșine, și nu neaparat din faptul că partenerul are reale calități pentru a fi iubit. (Magicianul)

Sunt atat de norocos doar pentru ca tu ma iubesti. © CCC

Pentru aceia care au o mare putere de a iubi, dragostea nu constituie preocuparea de capetenie.

Ceea ce este important este intensitatea iubirii pe care o puneti in cel mai mic gest. © CCC

Nimeni de pe acest pământ nu are dreptul să îi spună altei persoane că iubirea sa pentru altcineva nu este corectă din punct de vedere moral.

Când cuvintele nu mai pot exprima ceea ce simte inima, există faptele şi mai ales privirile. Încercăm să ne exprimăm sentimentele prin cuvinte, dar unele sunt atât de puternice încât indiferent câte litere am aduna, nu vor fi suficiente pentru a spune ceea ce simțim. © CCC

Să-i spui cuiva că s-a terminat e urât şi fals. Nu se termină niciodată. Chiar şi atunci când nu te gândeşti la cineva, cum poţi să te îndoieşti de prezenţa sa în interiorul tău? O fiinţă care a contat va conta întotdeauna. (În necunoştinţă de cauză)

Iubind, înveți să iubești. © CCC

Este uimitor cat de mult seamana, in reactiile simtirilor, doi oameni care iubesc, oricat ar parea ca au caractere diferite.

Dragostea este un ţesător viclean de fantezii şi basme. © CCC

Învață-mă cu ce să-ncep întâi și-n care vorbe-anume tuturor să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi, și cum, de-atâtea lumi luminători,   pe gura ta surâsu-i ca un soare; ei poate niciodată n-or să știe din fiecare clipă trecătoare cum ne-am durat noi câte-o veșnicie   iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas îți cânt atâtea cântece când spui cuvinte ce pe buzele oricui niște cuvinte simple-ar fi rămas.   Învață-mă cu ce să-ncep și cum să-i spun acestei lumi cât mi-i de dragă că te-a născut, cu truda ei întreagă, pe tine, bucuria mea de-acum.   Ea, poate, niciodată n-o să știe c-a înflorit în flori și-a curs în ape, că din pământ și sura veșnicie să mi te-aducă, -așa cum esti, aproape;   și, fiindcă-o să murim și noi odată gândește-te: n-ar fi păcat să moară, cuprinsă-n noi, atâta primăvară, și dragostea cu inima deodată?...   De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, și eu voi scrie toate, fir cu fir, ca disprețuitori de cimitir, să ne iubim de-a pururea pe lume.   (Gândeste-te, n-ar fi păcat...)

Ce e iubirea? Luceafărul de dimineață şi de seară.

Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt. (Curcubeu)

Acela care a cunoscut o mare dragoste nu da atentie prieteniei, iar cel care si-a pus tot sufletul in prietenie n-a facut inca nimic pentru dragoste. (Caracterele - Despre inima)

Eu o iubesc, ea ma iubeste si ne uram unul pe altul, cu o ura nascuta din dragoste.

Ceea ce ne-a bucurat cândva nu putem pierde niciodată. Tot ce iubim profund devine o parte din noi.

Dragostea este scopul final al istoriei lumii, este Amin-ul universului.