Citate de Carol al V-lea

De multe ori te căiești când vorbești prea puțin, dar te căiești și mai des, când vorbești prea mult. Iată o regulă de purtare pe care o cunoaștem toți, dar pe care nimeni nu o respectă. (Caracterele)

Este foarte odihnitor sa fii surd. Ti se spune doar esentialul. © CCC

Vorbește, dacă sunt cuvintele tale mai convingătoare decât tăcerea, dacă nu, taci. (Fragmente)

Vorbeste frumos. In felul acesta te poti salva nu numai de primejdiile prezentului, dar poti salva si ce ai pierdut in trecut. (Coriolanus)

Tuturor ne place să vorbim pe o temă care nu ne preocupă deloc.

Cel mai penibil lucru la cei neputincioși este faptul că vorbesc. (Luni de fiere) © CCC

Când să vorbești de rău vei vrea, privește-te și vei tăcea. Proverb francez © CCC

Cine vorbeşte mult spune şi multe prostii.

Cand o femeie iti vorbeste, asculta ce iti spune cu ochii. © CCC

Mulți oameni cred că, atunci când vorbim, folosim proza. Este total greșit. Cred că limbajul oral este străin de literatură. Proza mi se pare foarte dificilă. Ea trebuie să stea totdeauna după versul clasic. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Nu spune puțin în vorbe multe, ci mult în vorbe puține.

Daca gandesti, nu vorbi, daca vorbesti, nu scrie, iar daca scrii, nu semna.

Trebuie să fii stăpân pe tine pentru a fi stăpânul lumii. © CCC

Vorbești întotdeauna rău atunci când nu ai nimic de spus. © CCC

Niciodata sa nu vorbesti incorect; nu numai ca insulti gramatica, dar faci sa sufere si sufletele.

A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii.

Oamenii folosesc gandirea doar drept autoritate pentru nedreptatile lor, si vorbirea doar pentru a-si ascunde gandurile.

Limba franceză este limba de stat, singura potrivită pentru marile afaceri. © CCC

Exista oameni care vorbesc, vorbesc  –  pana cand, in sfarsit, au gasit ceva de spus. (Tata avea dreptate) © CCC

Deşi mi-a plăcut dintotdeauna să stau de vorbă cu oamenii – şi, mai ales, cu cei mult mai bătrâni decât mine – când eram copil, cel mai bine petreceam (şi fiindcă n-aveam cu cine să mă joc) plimbându-mă prin câmp, vorbind de una singură şi inventându-mi poveşti. Personajele din basme îmi erau familiare.