Citate de Mario Vargas Llosa

Un scriitor nu își alege temele, temele îl aleg pe el. (Romancierul și demonii săi) © CCC

Material propriu romanului nu exista; totul e bun pentru roman, orice simtire, orice idee; este folosita orice insusire a gandului sau a sufletului; orice perceptie e binevenita. Si daca ne-am putea inchipui ca arta romanului ar prinde viata si ar veni printre noi, ne-ar pofti fara indoiala sa o frangem si sa o bruftuluim, dar si sa o cinstim si sa o iubim, pentru ca in felul asta tineretea ei ar fi reimprospatata si suveranitatea ei asigurata.

Opera lui Jean d'Ormesson, plină de viaţă, nu este destinată cititorilor paseiști, ci acelora fascinaţi de problematica prezentului. © CCC

Romanul este o viață pe hârtie care seamănă cu viața de zi cu zi, dar este mai semnificativă, mai profundă și mai frumoasă. © CCC

Romanul este rezultatul unei iluzii umane. Iluzia de a putea sa-i intelegi pe ceilalti. (Cartea rasului si a uitarii) © CCC

Politica este o cale obligatorie pentru a schimba o societate. (Interviu cu Catherine Argand – febr. 1995) © CCC

Un roman este o oglindă purtată de-a lungul unui drum principal. (Roșu și negru)

Fiecare roman este un deicid secret, un asasinat simbolic al realității. (Romancierul și demonii săi) © CCC

Romanul se naste din pasiunile tale personale, dar nu-si poate lua intr-adevar avant decat atunci cand ai taiat  cordonul ombilical cu viata ta si incepi sa examinezi nu propria-ti viata, ci viata insasi. (Convorbire cu Antoine de Gaudemar – februarie 1984) © CCC

Un roman poate fi prea prost pentru a fi publicat. Uneori însă, un roman poate fi prea bun pentru a fi publicat.

Pentru a da frâu liber fanteziei, imaginației sale, scriitorul trebuie să deschidă ușile la tot ceea ce se ascunde în el, inclusiv demoni. (Interviu cu Catherine Argand – febr. 1995) © CCC

Dreptul intangibil al romancierului este acela de a putea sa-si prelucreze din nou romanul. (Cartea rasului si a uitarii) © CCC

A scrie romane este un act de răzvrătire împotriva realității, împotriva lui Dumnezeu, împotriva creației lui Dumnezeu care este realitatea. (Romancierul și demonii săi) © CCC

Poporul român este o enigmă și un miracol istoric. (Invaziile barbare și popularea Europei, 1937) “O enigmă și un miracol istoric: poporul român” este titlul unei secțiuni, ce conține două capitole, a lucrării istoricului francez Ferdinand Lot, Invaziile barbare și popularea Europei, 1937. Acest titlu a devenit titlul unei cărți a lui Gheorghe I. Brătianu care a fost discipolul lui Ferdinand Lot. În această carte, Gh. Brătianu, în spiritul obiectivității științifice, examinează originile poporului român și susține continuitatea daco-romană pe teritoriul actual al României de la cucerirea Daciei de către Traian și până în epoca contemporană. Referitor la problema originilor poporului român, care a stat timp de două sute de ani în centrul unei vaste controverse la scară europeană, Gh. Brătianu declara: "Dacă există o cheie a enigmelor și o explicație a miracolelor, nu le putem găsi, cel puțin în domeniul studiilor istorice, în dezlănțuirea patimilor și a dușmăniilor naționale”. © CCC

Romanele bune vizează lupta dintre bine şi rău şi trecerea de la aparenţe la realitate. © CCC

Romanele sentimentale corespund în medicină cu prezentarea cazurilor lor de către bolnavi. (Fragmente inedite)

Din cauza depărtării Rusiei și pentru că nostalgia rămâne întreaga viață o companie înnebunitoare căreia învățăm să-i suportam extravaganțele consternante în public, nu mă simt deloc stânjenit să mărturisesc caracterul sentimental al legăturii cu primul meu roman.

Romanul trebuie sa-si recapete increderea in el insusi. Asta este vital. Trebuie sa se uite la sine insusi cu bucuria ca a venit pe pamant ca sa-si implineasca o misiune; el trebuie sa fie ajutat sa-si descopere propriul sau rol in societate. Lui i s-a spus mereu ca munceste putin sau ca munceste prost, in vreme ce producea bunuri de care nu el si ai lui se bucurau. Astfel, lui i s-a insinuat ca raul care-l inconjoara i se datoreaza, ca el e flamand, infrigurat si prost imbracat pentru ca nu munceste destul! Asta nu trebuie sa se mai intample. Ca sa-si recapete increderea in el insusi, el trebuie insa sa aibe incredere si in cei care-l conduc. Este o conditie la fel de importanta – pentru ca dorinta de reconstruire a Tarii sa nu ramana o vorba goala. Daca ii va lipsi iarasi increderea in cei care-l conduc, el se va simti inca o data inselat si cred ca este singurul lucru pe care romanul nu-l merita, dupa atitia ani de suferinta…Pe vremea lui Ceausescu si a celuilalt, de dinaintea lui, Dej, romanul stia ca se afla intr-un hatis greu de strabatut. La inceput a crezut ca o sa se descurce, cu timpul si-a pierdut aceasta credinta si a inceput sa deznadajduiasca. Dupa Decembrie1989, in el a tresarit credinta ca a ajuns la un liman si ca ratacirea lui s-a sfirsit. DACA ACEASTA CREDINTA VA FI CONTRAZISA, nu stiu ce-i va mai ramine de facut. (Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)

Am apelat la roman, o formă artistică care în vremurile trecute fusese neglijată și căpătase astfel o reputație proastă, dar care în cursul secolului al XIX-lea se dezvoltase și se ridicase la rangul atins de drama și epopeea antică. © CCC

Tendința bine cunoscută a debutantului de a-și exhiba viața intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locțiitor al său, ține mai puțin de atracția pentru o temă deja găsită decât de ușurarea pe care o produce desprinderea de sine, înainte de a trece la un subiect ceva mai ambițios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.