Citate de Alfred Adler

Egoismul consta in a-ti construi fericirea pe nefericirea tuturor. © CCC

Adevarul e de multe ori o arma primejdioasa. E posibil sa minti, si chiar sa omori, prin intermediul adevarului.

Istoria umanitatii ar fi trebuit sa ne invete ca nici moartea nu schimba nimic din omnipotenta ideilor inaintate si nici nu poate preveni prabusirea ideilor agonizante.

Cand vedem ca altii sunt egoisti, ramanem uimiti: ca si cum numai noi am avea dreptul de a fi, si ardoarea de a trai.

Dificultatile mele imi apartin mie!

Când intenţiile noastre sunt egoiste, faptul că acţiunile noastre pot părea bune nu garantează că sunt pozitive sau etice. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

E absolut sigur ca, daca cineva traieste numai pentru sine insusi, plateste pentru treaba asta un pret ingrozitor…prin remuscari, prin suferinte, prin constiinta propriei degradari.

Nu trebuie niciodata sa neglijam modul in care pacientii isi utilizeaza simptomele.

Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.

Prin negura egoismului nu strabate lumina adevarului, nici caldura frumosului.

Singura persoana normala e cea pe care nu o cunosti prea bine.

“Ti-as da cu placere jucaria mea”, spuse copilul, “dar nu pot, e a mea”.

Iubirea de sine e cel mai priceput dintre lingusitori.

Un egoist nu poate iubi un prieten; dar nu se poate lipsi de prieteni: el nu s-ar iubi niciodata de-ajuns de unul singur. © CCC

Fiecare poarta in sine o opinie despre sine si despre indatoririle vietii. O linie de viata si o lege de miscare care il domina fara ca el sa inteleaga, fara ca el sa isi dea seama de ele.

Al meu, al tau: “Cainele acesta este al meu”, zic copiii; “acesta este locul meu sub soare”, zic cei mari. Eu vad in aceste spuse inceputul si imaginea uzurparii intregului pamant.

Pericolul primordial in viata este sa-ti iei prea multe masuri de precautie.

Individul care nu se intereseaza de semenii sai este acela care intalneste cele mai mari greutati in viata si care este cel mai periculos pentru societate. Printre aceste fiinte se gaseste cel mai mare numar de ratati.

Sensurile nu sunt determinate de situatii, ci ne determinam noi insine prin intelesurile pe care le conferim situatiilor.

Egoismul e cel ce ne dicteaza aprecierea insusirilor bune sau rele ale altuia.