Citate de Lucian Blaga

Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?

Limba este intaiul mare poem al unui popor.

Morala a fost intotdeauna necesara oamenilor; o societate fara morala nu poate sa subziste.

Proverbul are intotdeauna intelepciunea unui om batran. Proverbele n-au varsta.

Prin insasi natura sa aforismul ezita intre formula si aluzie.

Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.

Ce este aforismul? O floare in stare de gratie. Aleasa sa conceapa Logosul si sa-l nasca.

Morala nu cunoaste dogme. Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale, si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze o data cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.

Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.

Istoria moravurilor, care se schimba din generatie in generatie, este mai interesanta decat istoria razboaielor si tratatelor…reinnoirea moravurilor prin reinnoirea generatiilor este unul din principalele mijloace de care se foloseste providenta pentru a duce omenirea spre desavarsire.

A nu trai in zadar. A nu trai in zadar inseamna a sti sa dai vietii pamantesti aspectul unei captivitati ceresti.

Simtul comun nu poate lua proportii geniale, decat sub forma umorului.

Umpleti-va inima si sufletul, oricat de larg ar fi el, cu cele mai inalte sentimente si idealuri, cu cea mai inalta morala a veacului nostru.

Puterea fara Morala este o crima, dar Morala fara putere este o utopie.

Urasti viata? Nu cred. Viata e ca o femeie pe care o iubesti si care te insala. Toata ura ce ti-o indrepti impotriva ei e in fond tot dragoste.  Oare ai uri pe femeia care te-a inselat daca n-ai mai iubi-o inca?

Sunt lucruri care nu pot fi intelese decat vag. Si ar trebui sa ne multumim cu atat, din nefericire insa noi incercam sa le intelegem mai precis si, ca urmare, ne trezim ca nu le mai intelegem deloc...

Ca adevarul poate avea si influente dezastruoase asupra noastra, nu marturiseste asupra valorii sale ideale, ci dovedeste numai slabiciunea noastra; suntem ca bolnavii care nu pot suporta aerul aspru si curat al muntilor.

Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.

Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant.