Citate de Christian Bobin

Nu ar fi trebuit să intru în câmpul acela să culeg maci. Știam, totuși: macii trebuie iubiți cu ochii, nu cu mâinile. În ochi, ei ard. Printre degetele mâinii, se ofilesc. © CCC

Vestile sunt ca frunzele de toamna. Vantul care le poarta le imprastie repede. (Toata lumea este ocupata) © CCC

Nu pot să vă spun varsta mea, se schimbă tot timpul. Impossible de vous dire mon âge, il change tout le temps. © CCC

Unele ființe sunt ca liliacul care umple cu parfumul său, zi și noapte, aerul în care pătrunde, determinându-i pe cei care intră în cercul său îmbălsămat să experimenteze imediat o beție lăuntrică care face să se ciocnească, ca paharelor de cristal de Boemia, atomii sufletelor lor. (Louise iubire) © CCC

Inteligenta inseamna sa propui altuia ceea ce ai mai pretios, facand totul pentru ca acesta sa poata dispune de el. (Mai mult decat vie) © CCC

Şi inimile noastre să se deschidă în fiecare zi în fața prospețimii şi strălucirii macilor. © CCC

La douăzeci de ani domină sentimentele, la treizeci, talentul, iar la patruzeci, raţiunea.

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.

Când ai douăzeci de ani, crezi că ai rezolvat enigma lumii; la treizeci de ani, începi să te gândești la asta și la patruzeci de ani, descoperi că este de nerezolvat. © CCC

Optsprezece ani e cea mai bună vârstă a omului pentru a suferi: are puterea necesară, dar nu ştie a se apăra.

O intrevedere permanenta cu Dumnezeu, in aceasta viata, ar fi coplesitoare. Iubirii ii trebuie putina absenta. (Mozart si ploaia) © CCC

Când ai douăzeci de ani, e mai bine să fii crescut de oameni inteligenți și creativi. Câştigi atât de mult timp. © CCC

Omul tanar nu este, ci devine; numai despre omul batran se poate intrucatva zice ca este, fiindca a fost si s-a dovedit. In miscare, nu in repaus ni se infatiseaza toate starile sufletesti… Numai varsta hotaraste aici, varsta matura in care individul a avut timp indestulator pentru a-si manifesta in lungul sir de momente ale vietii sale ceea ce sta ascuns in el ca dispozitii innascute, ca idei castigate si ca simtiri predominante... Tineretea e intotdeauna o enigma, varsta matura o dezlegare a enigmei.

Picioarele de douăzeci de ani sunt făcute să meargă până la capătul pământului. © CCC

Intotdeauna iubirea din noi este cea ranita, intotdeauna suferim din cauza iubirii chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic. (Neasteptata) © CCC

Când ai 50 de ani, începi să te gândeşti la lucruri la care nu te-ai gândit înainte. Obişnuiam să cred că îmbătrânirea e vanitate, dar, de fapt, e pierderea oamenilor pe care-i iubeşti. Apariția ridurilor e ceva banal. © CCC

Înainte de treizeci de ani nu înţelegi prea bine cuvântul "tinereţe". © CCC

Avem, în fond, vârsta pe care o purtăm pe frunte. (Gabriela) © CCC

Intelectualul nu e niciodata sarac, chiar si atunci cand nu are nici un ban. © CCC

Anul în care am împlinit patruzeci de ani a fost cel în care am înnebunit complet. Înainte, ca toată lumea, mă prefăceam că sunt normal. © CCC