Citate de Eugene O'Neill

Să ne gândim că am avut douăzeci de ani, că nu-i mai avem, că nu-i vom mai avea niciodată! © CCC

Libertatea necesită curaj, inițiativă, nevoia de a decide ce poate însemna viața. (Zile fără sfârșit, 1933) © CCC

Când oamenii fac zei, nu există Dumnezeu! © CCC

Nimic nu trece mai iute decat anii.

Înainte de treizeci de ani nu înţelegi prea bine cuvântul "tinereţe". © CCC

Varsta e ceasul meu desteptator.

Picioarele de douăzeci de ani sunt făcute să meargă până la capătul pământului. © CCC

Să fii fericit e cel mai sigur mijloc pe care îl avem pentru a ne apropia de bine. (Straniul interludiu)

Când ai douăzeci de ani, crezi că ai rezolvat enigma lumii; la treizeci de ani, începi să te gândești la asta și la patruzeci de ani, descoperi că este de nerezolvat. © CCC

Cei in varsta le cred pe toate; cei intre doua varste se indoiesc de toate; cei tineri le stiu pe toate.

Nu am avut niciodată decât vârsta inimii. (Scrisori) © CCC

Imaginația! Ea face mai multe victime decât toate maladiile reunite! Ea declanșează maladii! E o formă de nebunie! (Straniul interludiu)

Pentru un suflet mare, valoarea nu asteapta ca varsta s-o masoare.

Când ai douăzeci de ani, e mai bine să fii crescut de oameni inteligenți și creativi. Câştigi atât de mult timp. © CCC

Omul tanar nu este, ci devine; numai despre omul batran se poate intrucatva zice ca este, fiindca a fost si s-a dovedit. In miscare, nu in repaus ni se infatiseaza toate starile sufletesti… Numai varsta hotaraste aici, varsta matura in care individul a avut timp indestulator pentru a-si manifesta in lungul sir de momente ale vietii sale ceea ce sta ascuns in el ca dispozitii innascute, ca idei castigate si ca simtiri predominante... Tineretea e intotdeauna o enigma, varsta matura o dezlegare a enigmei.

La douăzeci de ani, pariziana este adorabilă; la treizeci de ani, irezistibilă; la patruzeci de ani, fermecătoare. După patruzeci de ani? O pariziană nu depășește niciodată patruzeci de ani. © CCC

Iubesc ceața. Te ascunde de lume și invers. Simți că totul s-a schimbat, că nu mai poți avea încredere în aparențe. (Lungul drum al zilei către noapte) © CCC

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.

Orice varsta ai avea, a nu te simti iubit inseamna a te simti respins. © CCC

Patruzeci de ani este bătrânețea tinereții, dar cincizeci de ani este tinerețea bătrâneții. © CCC