Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului?
Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.
Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.
Imaginația! Ea face mai multe victime decât toate maladiile reunite! Ea declanșează maladii! E o formă de nebunie!
(Straniul interludiu)
Iubirea de viaţă este nedespărţită de frica de moarte.
Viitorul ni-l putem modela după cum vrem. Viața este un lut căruia voința îi dă forma.
Cat de mult ne asemanam hainele cu vietile noastre.