Tu, născătoarea ginţii lui Enea,
Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec,
O, Venus, rod de viaţă, care pururi,
Sub bolta cea de stele călătoare,
Împoporezi câmpiile mănoase
Şi marea purtătoare de corăbii;
Prin tine doar tot neamul de fiinţe
Începe-se şi, scos din întuneric,
Prin tine vede-a soarelui lumină.
Din calea ta fug nourii, zeiţă,
Și vânturile; iscusit, pământul
În drumul tău aşterne flori suave
Și ţie râde linul mării, ţie,
Scăldat în valuri de lumină, cerul
Zâmbește blând! Când zori de primăvară
S-au revărsat și roditorul zefir,
Descătușat, începe iar să bată,
Atunce zburătoarele din aer
Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […]
(Poemul naturii, Invocaţie către Venus)
(Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)
Viețile noastre nu sunt decât interludii lipsite de importanță în marile jocuri electrice ale lui Dumnezeu, Tatăl Nostru.
(Straniul interludiu)
Iubesc ceața. Te ascunde de lume și invers. Simți că totul s-a schimbat, că nu mai poți avea încredere în aparențe.
(Lungul drum al zilei către noapte)
© CCC
Singurătatea omului este doar frica lui de viaţă.
© CCC
Când zeii vin în mijlocul oamenilor, ei nu sunt cunoscuţi. Iisus n-a fost; Socrate şi Shakespeare n-au fost.
Obsedaţi de un basm, ne petrecem viaţa căutând o uşă magică şi un regat pierdut al păcii.
© CCC
Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.
Fiinta care poate fi denumita nu este fiinta suprema.
© CCC
Când ai 50 de ani, începi să te gândeşti la lucruri la care nu te-ai gândit înainte. Obişnuiam să cred că îmbătrânirea e vanitate, dar, de fapt, e pierderea oamenilor pe care-i iubeşti. Apariția ridurilor e ceva banal.
© CCC
Am străbătut universurile, am pătruns sorii și am zburat pe căile lactee de-a lungul deșerturilor cerului, dar n-am găsit nici un zeu.
(Siebenkäs, 1796)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.