Citate de Hermann Broch

Costă mai puţin să urăşti decât să iubeşti. (Caracterele) © CCC

Dragostea, ura, n-ai decât de ales, totul se află sub acelaşi acoperiş şi poţi, dedublându-ţi existenţa, să dezmierzi cu o mână şi să loveşti cu cealaltă. (Legăturile primejdioase)

Care casa, care state sunt atat de trainice, incat ura si invrajbirea sa nu le poata narui?

Opunând ura urii, nu faci decât să o răspândeşti, atât la suprafaţă, cât și în profunzime. (Toți oamenii sunt frați) © CCC

Uram oamenii asupra carora nu avem nici o influenta, caci indiferenta lor constituie lovitura cea mai dureroasa care poate fi adusa orgoliului omenesc.

Ura este un sentiment cu atat mai durabil ca dragostea, cu cat primul se intareste prin necontenita repetare a manifestarilor, pe cand ultimul slabeste prin aceasta.

Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…

Era destul de ușor de văzut cum afacerile înăbușă toată delicatețea sufletului. (Somnambulii) © CCC

Ura, la cel slab, este fiica fricii. (Arcașul verde) © CCC

Cel care urăște e un om care ține în mână o lupă, iar când urăște pe cineva, cunoaște exact suprafața corpului acelei persoane, de la tălpile picioarelor până la fiecare fir de păr de pe capul celui pe care îl urăște. © CCC

E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.

Urati-ma, dar nu ma suspectati!

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă. (De profundis)

E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Prin­tr­-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printr­o nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale. (Litera stacojie)

Urăsc omenirea, pentru că mă consider unul dintre cei mai buni dintre oameni și știu cât de rău sunt. © CCC

Ura, cateodata, nu e decat iubire stangace, in nestire; in orice caz, e mai buna ucenicie decat nepasarea.

Intre oamenii care se afla necontenit impreuna, ura si si iubirea se intetesc mereu; se gasesc in orice clipa motive de a se uri, de a se iubi tot mai mult.

Natura care graveaza in toate sufletele sentimentul unei egalitati originare, a sadit un germene vesnic de ura intre cei mari si cei mici.

Pe cel de care ma tem il urasc. Si fiecare doreste sa piara cel pe care il uraste.