La rugăciunea sărmană
Spre locașul sfânt mă îndrept.
Și pe Preafrumoasa doamnă
În roșii umbre-o aștept.
Tresar, mă feresc de lumină,
Când scârțâie ușa grea.
Dar privește în ochii-mi, senină,
Doar visarea mea despre Ea.
Știu aceste odoare
Ale maiestuoasei Soții.
Pe pervaz aleargă sprințare
Surâsuri, vise târzii.
O, Preasfânto, ce candele blânde,
Ce voioasă mi Te vădești!
Nici o vorbă acum nu se-aude,
Dar eu cred: Sublimă Tu ești.
(La rugăciunea sărmană, din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă, 25 oct. 1902)
(Traducere de Emil Iordache)
Întotdeauna omul în care încolțește un gând peste un alt gând se îndepărtează de scopul său, pentru că unul slăbește elanul celuilalt.
© CCC
Arta este o presimţire a adevărului.
(Caiet)
© CCC
Draga mea, cea mai tandră, îmi place melancolia infuzată de stele a feței tale.
© CCC
Vreau inima-mi să se-nsenine –
Să-mprăștii visele în vânt?
Dar la răscruce nu știu cine
Mi-așteaptă ultimul cuvânt…
Se-nvăpăiază umbre mute,
E-aproape visul de sfârșit.
El capu-ntre genunchi și-ascunde,
De mine chipul și-a ferit
Dar într-o infinită oră,
Când nico lege nu va fi,
El, nelegitimă fantomă,
Printre oglinzi va rătăci.
Și-atunci, în casa mea pustie,
Un fel de chip va fi sosit.
Și voi vedea-n oglindă, vie,
Figura noului venit.
(Din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă)
Atâta timp cât răutatea nu s-a maturizat, este gata în orice moment să se transforme în isterie.
(Caiet)
© CCC
Îmi place mintea ei de zână-înțeleaptă.
(Poemele Sophiei)
© CCC
Prolog
Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îți bat.
Bat - dar, distantă, tu nici nu tresari
Și peste tot nestemate presari.
Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăși Regina zidit.
Orice căluț de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.
Sus se avântă cupola,-n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.
Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit
De primăvară-i acum aurit.
Tu m-așteptai ca să vin la apus?
Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?
(Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'', 28 decembrie 1903)
(Traducere de Emil Iordache)
El era în gândurile ei – o grădină misterioasă, delicată și senzuală.
(Poemele Sophiei)
© CCC
Vezi tu, eu sunt scriitor,
Un om care numeşte totul cu numele lui,
Și fură aroma unei flori vii.
(Străinul: Poezie aleasă)
© CCC
Un gând este o idee în trecere.
Aproape întotdeauna greșim când atribuim gânduri altora: atunci ele nu mai sunt altceva decât o reflectare a temerilor noastre.
(Romanul familiei Jardin)
© CCC
În sufletul meu, primăvara iubirii
Nu va înlocui vremea furtunoasă.
(Străinul: Poezie aleasă)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.