Fara de o adancire staruitoare in miscarile si framantarile sociale ale timpului, fara de o patrundere in tainuitele instincte ale neamului, fara de faurirea unor vederi largi despre viata si natura, fara de cunoasterea altor culturi din vremea noastra si din vremuri trecute, fata de care ne afirmam si ne cristalizam propriul spirit etnic-cultural, cum isi inchipuie artistii sa dea lumii o opera de arta, in care sa se concretizeze toate pornirile constiente si inconstiente ale unui om? Operele de arta…sa fie expresia unor personalitati care isi au constiinta cristalizata intr-o hotarata conceptie despre fiinta si rostul existentei, personalitati bogate in viata launtrica, in intrebari, in indoieli, in aventuri si ganduri.
Rolul artei nu este in primul rand acela de a exprima idei, ci acela de a exprima tensiunea ideilor.
Adevaratul artist creează, chiar si imitand.
Le véritable artiste crée, même en copiant.
© CCC
Arta este creatie in bucurie. Cand orice muritor va dobandi constiinta unui artist, fata lumii se va schimba.
…Muzica este poate ultimul cuvant al artei, dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.
A venit timpul să studiem arta Evului Mediu, aşa cum studiem dezvoltarea şi viaţa unei fiinţe vii.
(Prefață la Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea)
© CCC
Arta si literatura tin numai de suflet, sunt expresii ale sensibilitatii, ale temperamentului special al unui popor. Iar sufletul nu se poate nici transmite, nici imprumuta.
Orice opera de arta mai veche are doi autori: artistul care a plasmuit-o si timpul care i-a adaugat patina, ce contribuie in asa de mare masura la farmecul operei. Cateva secole prefac pe unicul autor initial in simplu colaborator la propria lui opera.
Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le insufla nebunia si le scrie ratiunea.
Prin practicarea, sau in contactul cu arta, se creeaza incetul cu incetul o stare de dezinteresare sufleteasca, ce poate servi ca baza a vietii morale, a carei esenta este lepadarea egoismului.
M-am închis în lumină.
Pictori români de prestigiu au poposit în Brebu, comună prahoveană aflată pe malul stâng al Doftanei, la nord-est de Câmpina: pictorul Sava Henţia a locuit aici în anii 1886-1904, găzduindu-l adesea şi pe Nicolae Grigorescu, pentru ca mai târziu, în 1908, Ştefan Luchian să imortalizeze peisaje, case, porturi populare, ansamblul medieval în care a locuit și să lase comunei un adevărat motto: „La Brebu, m-am închis în lumină”.