Citate de Benjamin Constant

Iubirea unei mame întrece adâncurile oceanului. Proverb rus

Pana si iubirea isi are egoismul ei; numai dragostea de mama nu-l are.

Iubește-o ca în copilărie, Când e plăpândă, bătrână și căruntă. Căci nu vei pierde niciodată dragostea unei mame Până când va fi îngropată sub lut. (Cenușa Angelei) © CCC

Mama este numele lui Dumnezeu din sufletul si de pe buzele copiilor mici.

Inima unei mame este un abis, in adancul careia se afla pururea o iertare. (Comedia umană)

Trebuie să decizi, să acţionezi şi să taci. (Jurnal intim) © CCC

Am căutat iubirea mamei mele în toate colțurile lumii. © CCC

De îndată ce un om are ceea ce este necesar, nu are nevoie decât de o înălţare a sufletului pentru a se lipsi de ceea ce este de prisos. (Principiile politicii) © CCC

Anticii găseau mai multe bucurii în existența lor publică, și mai puține în existența privată: în consecință, atunci când sacrificau libertatea individuală libertății politice, ei sacrificau mai puțin pentru mai mult. Aproape toate bucuriile modernilor se află în existența lor privată. Imitându-i pe antici, modernii ar sacrifica deci mai mult pentru a obține mai puțin.

Sentimentele pe care le simulăm, ajungem să le simțim. (Adolphe) © CCC

Toata educatia depinde de mama.

Oamenii care par a fi duri sunt, de fapt, mult mai sensibili decât cei care sunt lăudaţi pentru sensibilitatea lor ostentativă. Ei devin duri pentru că sensibilitatea lor, fiind adevărată, îi face să sufere. (Jurnal intim) © CCC

Luminile nu fac decât să ne lumineze calea; dar ele nicidecum nu dau oamenilor puterea de a o şi străbate.

Mama ei fusese totdeauna aşa cum era acum, stâlp de putere, izvor de înţelepciune, singura fiinţă care avea răspuns la toate. (Pe aripile vântului)

Fiecare individ are în interiorul său o coaliţie, adică un război civil. Moartea este marele pacificator. © CCC

Impozitarea excesivă duce la subminarea justiției, la deteriorarea moravurilor, la distrugerea libertății individuale. (Principiile politicii) © CCC

Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă? Ţie cu supunere mă-nchin! Mica-ţi casă, seara de aramă, Lumineze-o paşnic şi senin.   Mi se scrie că eşti tulburată, Că ţi-i dor de mine ne-ncetat, Că ades baţi drumul, supărată, În paltonul vechi şi demodat.   În albastre seri ţi se năzare - Gând pustiu, ce lacrimei dă val - Că la crîşmă, într-o-ncăierare, Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.   Mamă, nu-i nimic! Delirul fură Gândul tău, ducându-l spre prăpăd; Nu-s beţiv chiar în aşa măsură, Ca pierind, să nu te mai revăd.   Ca-n trecut mi-i inima duioasă, Am un vis, un vis pe care-l storc: Să mă smulg din dorul ce m-apasă Şi la noi acasă să mă-ntorc.   Eu voi reveni pe când răsfaţă, Pomii-n floare, satul meu tăcut. Dar să nu mă scoli de dimineaţă, Cum opt ani în urmă ai făcut.   Nu trezi deşertăciunea crudă, Nici regretul că mă risipesc. Prea devreme, pierdere şi trudă, Mi-a fost dat trăind să pătimesc.   Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe! Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost. Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe, Numai tu dai vieţii mele rost.   Fie-ţi deci neliniştea uitată, Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat, Nu mai bate drumul, supărată, În paltonul vechi şi demodat. (Scrisoare mamei) (Traducere George Lesnea)

Mamă bună! Nu mă abandonezi, nici măcar în vise. (Diavolul îndrăgostit) © CCC

Sunt prea sceptic ca să nu cred. © CCC

Voi fi mereu prietenul tău, mereu te voi iubi cu cea mai profundă afecţiune. Acei doi ani de relaţie nu vor dispărea niciodată din memoria mea; vor fi pentru totdeauna cea mai frumosă perioadă din viaţa mea. Dar dragostea, vezi tu, acest extaz al simţurilor, această beţie involuntară, această uitare a tuturor intereselor şi a tuturor îndatoririlor, nu o mai am. © CCC