Citate de Ford Madox Ford

Iubirea, ca un vertij, ca un sacrificiu și ca ultimul cuvânt din toate. (Scrisoare către Jacques Rivière) © CCC

Dragostea nu cunoaste bariere. Ea trece de obstacole, sare garduri, patrunde prin pereti pentru a ajunge la destinatie plina de speranta. © CCC

Dragostea moare si ea. Incet, pe nesimtite, perfid. Chiar daca are clipe cand isi revine, cand se agata de viata.

Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde.

Cu cat un om este mai mare, cu atat si dragostea lui este mai mare.

Bărbatul caută, fecioara așteaptă, femeia atrage. (Dragostea)

Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sărutarea ta ar fi în stare Să stinga focul rău ce i-a cuprins, Să-i umple de iubire şi de soare. Sărută-mi gura, buzele-ncleştate Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut. Îţi vor zâmbi din nou înseninate Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput. Sărută-mi fruntea, gândurile rele Şi toate îndoielile-or să moară, În loc vor naşte visurile mele De viaţa nouă şi de primăvară. (Sărută-mă…)

In dragoste, aducem cu totii o nevoie de dominatie, care ne face necrutatori fata de cele mai mici greseli.

Ma simt solidar cu toate generatiile care m-au precedat in viata si care au lucrat pentru mine. Nu pot sa fac nimic ca sa le marturisesc recunostinta mea si sa ma achit fata de ele; nimic decat sa fac pentru oamenii care ma inconjoara si pentru cei care vor veni dupa mine ceea ce acele generatii au facut pentru mine; a contribui cu partea mea de lucru, a adauga micul meu graunte, cu un cuvant, a face putinul bine de care sunt capabil.

Dragostea vrea sa iasa din sine si sa se confunde cu victima sa, asemenea invingatorului cu invinsul, dar pastrandu-si totusi privilegiile de cuceritor.

Din iubirile nesincere rămân în suflet numai melancolicul avertisment al falsității și experiența evaporării lor. (Iubirea la Stendhal)

Caută o iubire care porneşte nu atât din inimă, cât din raţiune - aceasta e înzestrată cu personalitate.

Iubirea are harul unei certitudini. (Visul lui Bruno) © CCC

Toti oamenii au nevoie de iubire si sunt vrednici de ea.

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.

De mult negru mă albisem De mult soare mă-nnoptasem De mult viu mă mult murisem Din visare mă aflasem Vino tu cu tine toată Ca să-ntruchipăm o roată Vino tu fără de tine Ca să fiu cu mine, mine O răsai, răsai, răsai Pe infernul meu, un rai O rămâi, rămâi, rămâi Palma bate-mi-o în cui Pe crucea de carne Când lumea adoarme. (Dezâmblânzirea)

O iubire pe care eşti nevoit să o păzeşti nu reprezintă nimic.

Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?   Nimicul zăcea-n agonie când singur plutea-ntuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul: "Să fie lumină!"   O mare şi-un vifor nebun de lumină facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, o sete de lume şi soare.   Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci - cine ştie?   Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi. (Lumina)

In dragoste, norocu-i avutie, Cu bani pamanturi cumperi, nu sotie. (Nevestele vesele din Windsor)

Iubirea si vremea frumoasa sterg limitele contururilor noastre.