A mai trecut o zi din viaţa mea
Şi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârşitul;
Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul:
"Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?
În vreme clipa dacă-ncremenea,
Ţi-ar fi rămas în noapte răsăritul...
Şi-n volbură ţi-ar fi rămas zenitul...
Şi slava ta-n gheenă rămânea...
Când trecerea e singura tărie,
A veşniciei nestatornicie
N-o tângui cu plânsul tău nerod;
Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare,
Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod
Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare"...
(Într-un miez de noapte)
Sa traim din plin: soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data.
Viețile noastre nu sunt decât interludii lipsite de importanță în marile jocuri electrice ale lui Dumnezeu, Tatăl Nostru.
(Straniul interludiu)
Esentialul, in viata, nu este niciodata exprimat.
In lantul ei de prefaceri, viata pastreaza si respecta principiul ei fundamental: frumosul din care tasnesc cele doua mari efluvii: puterea si fecunditatea!... si de aici continuitatea ei in vesnicie.