Citate de Jean B. Massillon

Rezolva orice mister ce-ti iese in cale.

Nu prea ni se intampla sa ne intrebam pe noi insine de ceea ce suntem in realitate; dar ne intrebam necontenit de ceea ce cred altii ca suntem.

Datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.

Sursa suferințelor noastre se află de obicei în greșelile noastre. (Predici) © CCC

Nu ieși din tine însuți și vei fi fericit. (Predici) © CCC

Ceea ce ne deosebeste de predecesorii nostri este lipsa de respect fata de mister. Noi chiar l-am rebotezat; astfel s-a nascut absurdul. © CCC

Suntem un mister pentru noi înșine. © CCC

Mai mult decât un secret sau o enigmă, universul este un mister, iar viața noastră este un mister. Și ne este interzis să pătrundem acest mister. Ce să facem? Poate ar fi mai bine să ne luăm partea? Ce folos să dezbatem? Să renunțăm să cunoaștem ceea ce ne este imposibil să cunoaștem. Să închidem ochii. Să ne bucurăm de o existență care este un fel de minune. Să fim fericiți. O voce venită de nu se știe unde și care nu ar obosi niciodată ne șoptește în tăcere că nu este suficient să fim fericiți. Nu suntem aici pentru a ne amuza. Sau nu doar pentru a ne amuza. Dar atunci pentru ce? Doar pentru a ne petrece timpul? Doar pentru a ne repezi, legați de mâini și de picioare, în farmecele puternice și amare ale acestui „divertisment” denunțat de Pascal? Poate doar, în cel mai bun caz, pentru a încerca să strângem firimituri din puținul, în continuă schimbare și deja depășit, care ni se permite să-l cunoaștem? (Călăuza rătăciților, Misterul) © CCC

Dacă ne naștem doar pentru plăcerile simțurilor, de ce nu ne pot satisface și lasă mereu un gol de plictiseală și tristețe în inima noastră? (Predici) © CCC

Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul.

Când începe secretomania sau misterul, nici viciul sau escrocheria nu sunt prea departe.

Adevaratul mister al lumii este vizibilul, nu invizibilul.

Multe din lucrurile pe care îmi cereţi să vi le destăinuiesc sunt nu numai fără putinţă de împărtăşire, dar îmi sunt chiar mie misterioase. Deşi ale mele, le simt inaccesibile. (Confesiunea unui scriitor şi medic)