Citate de André Gide

O zi de vara perfecta este atunci cand soarele straluceste, vantul adie, pasarile canta si masina de tuns iarba este defecta. © CCC

Si daca perla de mare pret pentru a carei dobandire un om renunta la toate bunurile, se dovedeste pana la urma a fi falsa, ce conteaza, cata vreme cel ce o are nu stie.

Lucrurile au o valoare ce corespunde perseverentei noastre de a le dori.

Verile scurte sunt adesea primaveri timpurii. (Richard al III-lea)

Sa fie dincolo de vremea sa - iata ce-i da artistului ratiunea de a fi.

Nu-ti pierde niciodata increderea in viata.

Cand un filosof iti raspunde, nu mai intelegi nici ce l-ai intrebat.

Vara se termină, şi vine toamna, iar cel care ar vrea altfel ar avea mereu maree înaltă şi lună plină în fiecare noapte. © CCC

Sa pretuiesti exact atat cat pari; sa nu cauti a parea mai mult decat pretuiesti. Sunt oameni care cauta sa arate altfel decat sunt si ajung sa nu mai stie cine sunt cu adevarat.

Iunie este poarta de intrare spre vară. (Un simț al anotimpurilor) © CCC

Din saturarea dorintelor se poate naste un fel de deznadejde care insoteste placerea si se ascunde dupa ea.

Faptul ca omul e nascut pentru fericire, ne invata, cu siguranta, intreaga natura. Numai sfortarea catre voluptate fecundeaza planta, umple stupii cu miere si inima de bunatate.

Anotimpul meu preferat este vara. Începutul verii. Pentru că zilele sunt mai lungi și pentru că sunt mereu obsedată de timp. Mai degrabă de lipsa de timp. Și ceea ce îmi place la vară, pe lângă frumusețea vegetației, este și această minune: 18 ore pe zi de lumină! Și de multe ori o lumină foarte frumoasă. Întotdeauna am fost foarte sensibilă la lumină... (Studio Magazine 1993) © CCC

Crede in cei care cauta adevarul. Indoieste-te de cei care l-au gasit.

Lumină din belșug, splendoare. Vara e aici și face orice suflet să fie fericit. © CCC

Emotiile lui nu erau niciodata atat de puternice incat sa nu le poata stapani. E un lucru cu care unii se lauda, fara sa recunoasca faptul ca aceasta stapanire de sine ei o datoreaza adesea nu tariei de caracter, cat unei anumite slabiciuni de temperament.

Cel mai greu lucru pentru mine e sa cred in propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine insumi si nu inteleg prea bine, cand ma privesc actionand, cum cel pe care-l vad actionand este si cel care priveste, si cel care se mira, si se indoieste ca ar putea fi actor si spectator in acelasi timp.

Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine. (Însemnările mele)

August e coacerea grânelor pe câmpurile dogorind, parfumul de piersici coapte de pe crengile pomilor, de porumb dulce cu unt fierbinte pe știuleți. Dalii pline de viață aruncă uriașe flori ciufulite prin grădini și florile de joe-pye pudrează pajiștea cu violet. (Forma unui an) © CCC

Nu voi uita niciodată zilele dinaintea plecării noastre. Era „vară indiană” și frunzele de un verde stins începeau să ardă în nuanțe de portocaliu, roșu, galben și purpuriu. © CCC