Citate de André Gide

Dragostea poate fi oarba, prietenia nu; are datoria de a nu fi; poti merge pana acolo sa iubesti defectele prietenului, dar pentru a-l face sa le cunoasca. La ce mi-ar sluji o prietenie care n-ar fi clarvazatoare? Ura fata de complezenta vreau sa o aduc pana aici.

De ce să cutreieri orașele Când o vară atât de frumoasă Alunecă peste lanurile de grâu Luminile ei pașnice? (Mama) © CCC

O zi de vara perfecta este atunci cand soarele straluceste, vantul adie, pasarile canta si masina de tuns iarba este defecta. © CCC

Niciun lucru nu e bun pentru toti, ci numai in raport cu unii; niciun lucru nu e adevarat pentru toti, ci nu­mai in raport cu cine crede astfel: nu exista metoda sau teorie care sa se poata aplica oricui, fara exceptie.

Nu ma intreb daca sturzii canta, Daca trandafirii inmiresmeaza aerul; Nu e nevoie sa ajung dincolo de inima mea Cand totul aici este vara. © CCC

Anotimpul meu preferat este vara. Începutul verii. Pentru că zilele sunt mai lungi și pentru că sunt mereu obsedată de timp. Mai degrabă de lipsa de timp. Și ceea ce îmi place la vară, pe lângă frumusețea vegetației, este și această minune: 18 ore pe zi de lumină! Și de multe ori o lumină foarte frumoasă. Întotdeauna am fost foarte sensibilă la lumină... (Studio Magazine 1993) © CCC

Oamenii sunt intotdeauna surprinsi ca nu parasesti Parisul pe timpul verii, fara sa priceapa faptul ca tocmai pentru ca ei il parasesc, tu vei ramane acolo. © CCC

Să te asemăn cu o zi de vară? Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând! În Mai e vânt şi mugurii-i doboară Şi timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Şi-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc. Dar vara ta nu va păli vreodată Căci frumuseţea-i veşnic anotimp; Nici moartea s-o umbrească n-o să poată Când vers etern o-nalţă peste timp. Cât va fi suflet, văz şi versul meu, Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu. (Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII) (Traducere Neculai Chirica)

Un bun profesor are aceasta grija statornica: ii invata pe discipoli sa se lipseasca de el. (Jurnal)

Nu voi uita niciodată zilele dinaintea plecării noastre. Era „vară indiană” și frunzele de un verde stins începeau să ardă în nuanțe de portocaliu, roșu, galben și purpuriu. © CCC

Lumină din belșug, splendoare. Vara e aici și face orice suflet să fie fericit. © CCC

Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine. (Însemnările mele)

Verile scurte sunt adesea primaveri timpurii. (Richard al III-lea)

Sunt seri calme de vară – dulci, moi... seri blânde – seri oneste... În astfel de clipe, nu poţi simţi pasiuni violente. În astfel de seri, îţi revizuieşti conştiinţa şi-ţi ierţi duşmanii... În astfel de seri, se pot citi şi cărţile autorilor mediocri...

Faptul ca omul e nascut pentru fericire, ne invata, cu siguranta, intreaga natura. Numai sfortarea catre voluptate fecundeaza planta, umple stupii cu miere si inima de bunatate.

Cine poate şti De unde vine vara Şi încotro se duce Cântând Caravana ei verde şi aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-şi trage povara, Fierbinte şi dulce, Din bostănărie, Că se naşte în pepenii verzi, În miezul lor Strălucitor Ca un palat Luminat De rubine, Cu pereţi De porfir şi nestemate Şi cu pardoseala purpurie. Tot ce se poate, Dar mie Mi-a spus o fetiţă cuminte Că-şi aduce aminte Cum vara vine din copilărie, Şi cum, În miros de lapte, de fân şi de fum, Alunecă de-aici, Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, Înspre bunici. (Cine poate şti)

Emotiile lui nu erau niciodata atat de puternice incat sa nu le poata stapani. E un lucru cu care unii se lauda, fara sa recunoasca faptul ca aceasta stapanire de sine ei o datoreaza adesea nu tariei de caracter, cat unei anumite slabiciuni de temperament.

Nu crede ca adevarul tau ar putea fi gasit de vreun altul.

Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.

Si daca perla de mare pret pentru a carei dobandire un om renunta la toate bunurile, se dovedeste pana la urma a fi falsa, ce conteaza, cata vreme cel ce o are nu stie.