Citate despre Credinta

Adversis etenim frangi non esse virorum. Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri. (Silius Italicus, Punica)

A crede în Dumnezeu înseamnă a trăi prin ceva ce nu există în lume în nici un fel, decât în limbajul ambiguu al acestor fenomene pe care le numim numere sau simboluri ale transcendenţei. (Introducere în filosofie) © CCC

Credințele religioase au evoluat prin selecția de grup, tribul concurând împotriva tribului și lipsa de logică a religiilor nu este o slăbiciune, ci puterea lor esențială. © CCC

Există cei care susțin că petrecerea publică a sărbătorilor, cum ar fi Crăciunul, ar trebui să fie descurajată, în credința discutabilă că ar putea să-i ofenseze cumva pe cei din alte religii sau pe cei cu niciuna. © CCC

Acolo unde doi se sfătuiesc, nu lipsesc planurile. © CCC

Vai! De ce trebuie să existe o asemenea diversitate de credințe în rândul oamenilor? De ce unii se nasc în eroare, în timp ce alții se bucură de iluminarea sau de beneficiile adevăratei religii? Dar lucrurile stau așa, iar oamenii a căror vedere este atât de mioapă trebuie să se supună fără să scoată o vorbă. (Paznicul viei) © CCC

Din nou se pune eterna întrebare: Dumnezeu stăpâneşte lumea sau diavolul? Şi numai o credinţă nejustificată ne permite să afirmăm că, în cele din urmă, diavolul este în slujba lui Dumnezeu. (Introducere în filosofie) © CCC

Credem ceea ce vrem să credem. © CCC

Oamenii cred bucuros ceea ce doresc.

Departe de mine de a socoti credincioşia ereditară. (Confesiunea unui scriitor şi medic)

Dar cei mai mulţi dintre noi ne naştem în chip normal tipi credincioşi, şi numai educaţia modernă, faustiniană, ne abate de la tipul primitiv…

Când suntem în nevoie, venerăm zeii; cei prosperi rareori se apropie de altar. © CCC

Credința este casa spirituală în care trăim. © CCC

Din copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon. Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar. © CCC

Superstiția fără temei nu se potrivește unei armate. Curajul este singura zeitate care domnește în pieptul războinicului. © CCC

Mintea umană a evoluat pentru a crede în zei, nu a evoluat pentru a crede în biologie. © CCC

N-am fericirea sa cred in Dumnezeu, dar intretin raporturi extravagante cu ingerul meu pazitor.

Simt ceva înduioșător, feminin și frumos în această încredere simplă și duioasă cu care femeia se abandonează protecției „divine”. (Olesia, cap. XI) © CCC

Ipsa quidem virtus sibimet pulcherrima merces. Virtutea în sine reprezintă cea mai frumoasă răsplată pentru ea însăși. (Silius Italicus, Punica)

A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.