Citate despre Credinta

Simt ceva înduioșător, feminin și frumos în această încredere simplă și duioasă cu care femeia se abandonează protecției „divine”. (Olesia, cap. XI) © CCC

Nu putem dovedi ceea ce credem. Nici nu putem crede ceea ce dovedim. © CCC

Cred că este imposibil să explici credința. Este ca și cum ai încerca să explici aerul, ceea ce nu se poate face împărțindu-l în părțile sale componente și etichetându-le științific. Trebuie să fie respirat pentru a fi înțeles. © CCC

N-am fericirea sa cred in Dumnezeu, dar intretin raporturi extravagante cu ingerul meu pazitor.

Credinta consta in acceptarea afirmatiilor sufletului.

…pregătirea ştiinţifică, studiile medicale, cunoştinţele de filosofie şi tot câştigul meu în celelalte domenii de cultură, artă, literatură, în loc să mă depărteze, m‐au apropiat de credinţă.... Căci e o tristă unilateralitate traiul într‐un spaţiu cu o singură  dimensiune morală, a trăi de pildă numai în bucurie sau numai în durere. Viaţa e multidimensională. La cele două laturi de jos, pământeşti, le‐aş zice dimensiuni pasionale – bucuria şi durerea – la care se limitează materialismul, trebuie să adăugăm o a treia înălţime, dimensiunea spiritualităţii… şi transfigurându‐ne să trecem în a patra dimensiune metafizică, în extaz şi sfinţenie.

Voința este oarbă, durerea, mioapă. © CCC

Cred în Dumnezeu, doar că îi spun Natură. © CCC

Doar cei care nu cred au dreptul la miracole.

Nu contează dacă o ființă este credincioasă sau nu: este mai important ca ea să fie bună. (Înțelepciunea străveche, lumea modernă) © CCC

Din copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon. Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar. © CCC

Credințele religioase au evoluat prin selecția de grup, tribul concurând împotriva tribului și lipsa de logică a religiilor nu este o slăbiciune, ci puterea lor esențială. © CCC

Erorile devin greșeli doar atunci când nu vrei să le schimbi. (Pe falezele de marmură) © CCC

Nu trebuie să cerem niciodată ființelor decât ceea ce este în conformitate cu natura lor, femeilor, de exemplu, iubirea și nu echitatea. (Jurnal) © CCC

Oamenii cred bucuros ceea ce doresc.

Doar ți-am spus de atâtea ori că nu-i nimic dacă un bărbat nu crede în Dumnezeu, are îndoieli, ba chiar râde pe socoteala religiei… dar o femeie… O femeie trebuie să fie evlavioasă, să creadă fără să întrebe. În încrederea plină de simplitate și duioșie cu care ea cere ocrotirea lui Dumnezeu găsesc totdeauna ceva mișcător, feminin și frumos. (Olesia, cap. XI)

A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.

A crede în Dumnezeu înseamnă a trăi prin ceva ce nu există în lume în nici un fel, decât în limbajul ambiguu al acestor fenomene pe care le numim numere sau simboluri ale transcendenţei. (Introducere în filosofie) © CCC

Mintea umană a evoluat pentru a crede în zei, nu a evoluat pentru a crede în biologie. © CCC

N-as putea spune ca cred. Stiu! Am trait experienta de a fi cuprins de ceva care e mai puternic decat mine, ceva pe care oamenii il numesc Dumnezeu.