Citate despre Credinta

Nu putem dovedi ceea ce credem. Nici nu putem crede ceea ce dovedim. © CCC

Am fost ca nerodul din poveste Ce căra Soarele cu oborocul În casa-i fără uşi, fără ferestre… Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul. Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară, În lumină şi pară, Şi când mi se părea că sunt pline, Intram, răstrurnându-le-n mine. Aşa ani de-a rândul M-am canonit să car lumina cu gândul… Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate Izvorul luminii adevărate: El a luat în mâini securea durerii Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii. Au curs cărămizi şi noroi puzderii, S-a zguduit din temelii clădirea vieţii, Au curs lacrimi multe şi suspine, Dar prin spărtura făcută-n mine, Ca printr-un ochi de geam în zidul greu, Soarele a năvălit înlăuntrul meu. Şi cu el deodată, Lumea toată… Îngerul luminător a zburat aiurea, Lăsându-şi înfiptă securea; Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină De soare, de slavă şi de lumină. (Luminătorul)

Cred în Dumnezeu, doar că îi spun Natură. © CCC

A crede în Dumnezeu înseamnă a trăi prin ceva ce nu există în lume în nici un fel, decât în limbajul ambiguu al acestor fenomene pe care le numim numere sau simboluri ale transcendenţei. (Introducere în filosofie) © CCC

Durerea e un val, bucuria – marea… (Gânduri albe)

Cred că este imposibil să explici credința. Este ca și cum ai încerca să explici aerul, ceea ce nu se poate face împărțindu-l în părțile sale componente și etichetându-le științific. Trebuie să fie respirat pentru a fi înțeles. © CCC

Nu contează dacă o ființă este credincioasă sau nu: este mai important ca ea să fie bună. (Înțelepciunea străveche, lumea modernă) © CCC

Mintea umană a evoluat pentru a crede în zei, nu a evoluat pentru a crede în biologie. © CCC

Departe de mine de a socoti credincioşia ereditară. (Confesiunea unui scriitor şi medic)

Din copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon. Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar. © CCC

Credinta consta in acceptarea afirmatiilor sufletului.

Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal. (Gânduri albe)

A crede în ceva și a nu-l trăi este necinstit. © CCC

Dar cei mai mulţi dintre noi ne naştem în chip normal tipi credincioşi, şi numai educaţia modernă, faustiniană, ne abate de la tipul primitiv…

Fiecare, ca o albină, a cules din această călătorie impresiile potrivite sufletului său. Ca o albină s-a coborât când la o floare cu suc amar, când la o floare cu suc dulce – eu m-am adăpat din potirul tuturor florilor ce am întâlnit în cale.

N-am fericirea sa cred in Dumnezeu, dar intretin raporturi extravagante cu ingerul meu pazitor.

M-am născut pe ţărmuri de ape mari şi m-am trezit ştiind să înot. Vă pot desluşi toate felurile de a înota, dar despre înot în sine nu v-aş putea articula un singur cuvânt valabil. Cum v-aş putea învăţa acea împletire deplină a trupului cu apa, acel instinct definitiv de siguranţă care face din scufundare o plutire, acel ritm de respiraţie mlădiată pe val, cu deschiderea pieptului într-un unghi pe care nu l-ar putea determina nici o mecanică din lumea aceasta?... (Confesiunea unui scriitor şi medic)

Din nou se pune eterna întrebare: Dumnezeu stăpâneşte lumea sau diavolul? Şi numai o credinţă nejustificată ne permite să afirmăm că, în cele din urmă, diavolul este în slujba lui Dumnezeu. (Introducere în filosofie) © CCC

Când suntem în nevoie, venerăm zeii; cei prosperi rareori se apropie de altar. © CCC

A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.