Citate latine - Ironie

Vorbe care ustura. Ardentia verba.

Judecatorii ii iarta pe corbi, dar ii napastuiesc pe porumbei. Dat veniam corvis, vexat censura columbas.

Nimic nu-i mai urat decat un chel cu peruca. Calvo turpius est nihil comato. (Martialis, Epigrammata)

Doctore, vindeca-te pe tine insuti (apoi pe mine!). Medice, cura te ipsum.

Povestea ti se potriveste, doar numele sa-l schimbi. Mutato nomine De te fabula narrator. (Horatius, Satirae)

Cu un pic de sare. (Cu o fina ironie) Cu un graunte de sare (de spirit) Cum grano salis. (Plinius Senior, Historia Naturalis)

Se vor cazni muntii si se va naste un biet soricel. Parturient montes, nascetur ridiculus mus. (Horatius, Ars Poetica)

Rasul nu-i prea departe de ironie. A derisu non procul abest risus.

Fleacuri obositoare. Difficiles nugae.* *Arata dispret fata de cei ce fac caz de eruditie, cautand sa puna in valoare banalitati.

Cine ii va pazi si pe paznici? Quis custodet ipsos custodes?

Este greu sa nu scrii satira. Difficile est satiram non scribere.

Nu arunca mărgăritare în fața porcilor. Nolite mittere margaritas ante porcos. (Vulgata, Matei) Biblia vulgata sau Vulgata este o versiune a Bibliei (Vechiul Testament și Noul Testament), tradusă în limba latină. Potrivit acestui dicton, care se află în Noul Testament, în Evanghelia după Matei, este inutil să oferi lucruri de preţ celor ce nu ştiu să le aprecieze.

Magarul canta din lira. Asinus ad lyram.

Nu vede frunza in padure. Nec frondem in silvis cernit. (Ovidius, Tristia)