Credinta intr-un Dumnezeu personal, care conduce totul spre bine si care intr-o alta viata pedepseste si rasplateste, nu este in fond decat o evadare din cruda realitate, o incercare neputincioasa de a inlatura ghimpele deznadajduit al existentei…cata putere si independenta ar castiga oamenii daca, avand mai multa incredere in ei insisi, ar cauta sa-si traiasca viata in concordanta cu ceea ce fiecare in parte, in clipele sale cele mai bune, ridica pe un piedestal ceea ce salasluieste mai bun in el, in loc sa-l desprinda de sine insusi, pentru a-l transmite unui Dumnezeu care vegheaza.
Este in natura lucrurilor ca, dupa ce ai trecut de prima tinerete, mai devreme sau mai tarziu - asta depinde de caracterul fiecaruia - sa vina ziua cand resemnarea iti apare ca o ispita si te indeamna sa-ti iei ramas bun de la cele imposibile si sa te multumesti cu cele posibile.
Nu e adevarat ca suferinta innobileaza caracterul; cateodata fericirea poate avea o astfel de consecinta; in general, suferinta il face pe om meschin si razbunator.
Ce suntem, ce este caracterul nostru, daca nu condensarea istoriei pe care am trait-o, de la nastere pana acum.
Exista unii oameni care spun ca nu-i intereseaza infatisarea, sexul, fizicul cuiva, ca singurul lucru care ii preocupa este caracterul intelectual… Exista unele afirmatii pe care nimeni nu le ia in serios, oricat de des ar fi repetate.
E o insusire rara si utila aceea de a sti sa prevezi in toate imprejurarile actiunile oamenilor dupa caracterul lor, decat sa le judeci caracterul dupa fapte.
Caracterul fara intelepciune poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic.
Un caracter onest e mai sigur decat legea.
Cand cineva a devenit posesorul intregului adevar, al singurului adevar autentic, n-ar fi oare de neiertat daca l-ar pastra numai pentru sine, lasandu-i pe semenii mai putin norocosi sa-si urmeze calea lor stramba, in loc de a-i indruma si a-i povatui?
Un caracter e firesc atunci cand se afla in acord cu sine insusi.
Nu de inteligenţe duce lipsă România, ci de caractere!
Conditiile de viata formeaza caracterele, caci caracterul nu e altceva decat totalul sentimentelor obisnuite care se nasc din starea noastra zilnica. Ocupatiile si obiceiurile noastre sunt un fel de temperatura morala care ne intareste si ne inalta sufletul sau il slabeste, si-l face sa se tarasca.