Orgoliul inseamna a avea demnitatea ce rezulta din constiinta propriei valori, vanitatea este dorinta desarta dupa marire, dupa iesitul in fata, si asta mana in mana cu nevoia de linguseala. Orgoliul nu simte nevoia sa fie confirmat in constiinta pe care o are despre sine si, de aceea, intra in alerta la orice lauda pe care o suspecteaza a fi o simpla introducere la linguseala.
Amorul propriu se strecoara chiar si in inimile care slujesc drept templu celor mai inalte virtuti.
Cel mic se pierde, daca-si ia model
pe cei cu mult mai mari ca el.
Dificil nu este sa fi fost cineva, ci sa ramai astfel.
Nu trebuie sa-ti iei dorintele drept realitati.
Mi-am indreptat intotdeauna privirile spre viitor.
Morala nu cunoaste dogme. Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale, si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze o data cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.
Cine vrea sa dovedeasca prea multe, nu dovedeste nimic.
Factorul esential al progresului e timpul.
Omul crede cu o uimitoare usurinta tot ce-i maguleste amorul propriu.
In fiecare francez exista un sceptic care nu doarme niciodata decat cu ochii intredeschisi.