Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Adevărul nu conferă onoruri nici unei societăți, antice sau moderne. Societatea trebuie să onoreze adevărul sau să piară.
Nu exista oratori mai mari decat aceia ai adevarului rostit cu indignare.
Unui anumit soi de oameni ai datoria sa le spui adevarul in orice imprejurare, adica celor de la care vrei sa afli si tu adevarul.
Adevărul este strălucitor, iar minciuna este tulbure.
Proverb arab
Un adevăr nu devine o eroare doar pentru că o mulțime de oameni apără eroarea și este de partea ei.
© CCC
Adevarul inainte de orice, chiar daca-l obtii cu pretul suferintei... adevarul, adevarul cu orice pret este mobilul cel mare al constiintelor.
Deşi Adevărul şi Minciuna sunt gemene, Adevărul este mai bătrân decât Minciuna.
(Poeme sacre și profane)
© CCC
Nu aici se afla tara adevarului, ea rataceste necunoscuta printre oameni.
Căutarea adevărului în bibliotecă. În cărţi. Cărţile sunt nenumărate; unde este începutul? Aceste ore de bibliotecă în care urmăreşti, în cărţi, adevărul! Şi deodată, cazi într-un gol. E noapte, nu mai înţelegi nimic.
Suntem datori doar copilului care am fost.
(Micul sălbatic)
© CCC
Cine spune că sunt nebun, nu a fost niciodată nebun din dragoste.
(Fanfan)
© CCC
Sa ne ferim a vesti adevarul celor care nu sunt in stare sa-l asculte.
Cautarea adevarului e un aspru ascetism.
Obstacolul major în cunoaşterea adevărului nu e minciuna, ci simulacrul adevărului.
Niciun adevar nu merita sa ramana exemplar.
Fericirea aparține celor care își spun povești delicioase și care au resursele – sau curajul – să le creadă!
(Romanul familiei Jardin)
© CCC
Adevarul este fiul timpului.
Adevărul vine înaintea frumuseţii, dacă trebuie să alegi.
Aproape întotdeauna greșim când atribuim gânduri altora: atunci ele nu mai sunt altceva decât o reflectare a temerilor noastre.
(Romanul familiei Jardin)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.