Citate despre Arta

Dacă, în loc să se abată de la calea cea bună, ar fi continuat stilul nobil al predecesorilor săi, ar fi devenit unul dintre cei mai mari pictori pe care Veneția i-a avut vreodată. (Despre Tintoretto) Jacopo Robusti, cunoscut sub numele de Tintoretto, 1518 / 1519 (?) - 1594, născut în Veneția, pe atunci capitală a Republicii Veneția, pictor venețian al Renașterii italiene, asociat cu mișcarea artistică manieristă a școlii venețiene, pe care a influențat-o și el în mod semnificativ, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. Contemporanii săi au admirat și au criticat atât viteza cu care a pictat, cât și îndrăzneala fără precedent a penelului său.  Pentru energia sa fenomenală în pictură, a fost numit Il Furioso (Furiosul) sau Il terribile, așa cum l-a numit Vasari pentru caracterul său puternic și pentru utilizarea dramatică a perspectivei în stilul manierist și a luminii, ceea ce l-a făcut să fie considerat precursorul artei baroce. Opera lui se caracterizează și prin figurile musculoase și gesturile dramatice. © CCC

O dezordine frumoasa este un efect al artei. © CCC

Prin practicarea, sau in contactul cu arta, se creeaza incetul cu incetul o stare de dezinteresare sufleteasca, ce poate servi ca baza a vietii morale, a carei esenta este lepadarea egoismului.

Marele rol al scriitorului: sa pacifice oamenii, sa le dea solutii de viata, sa-i indrume, sa-i abata din calea pacatului, sa le arate caile virtutii, sa-i scoata din indoiala.

Aripa o ai sau nu o ai.

Cine traieste artistic traieste mereu doar clipa prezenta.

Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.

Orice arta este ridicarea vietii la gradul de ideal.

Arta este modalitatea umana de a utiliza sensibilul sau inteligibilul in scopuri estetice. © CCC

Fara de o adancire staruitoare in miscarile si framantarile sociale ale timpului, fara de o patrundere in tainuitele instincte ale neamului, fara de faurirea unor vederi largi despre viata si natura, fara de cunoasterea altor culturi din vremea noastra si din vremuri trecute, fata de care ne afirmam si ne cristalizam propriul spirit etnic-cultural, cum isi inchipuie artistii sa dea lumii o opera de arta, in care sa se concretizeze toate pornirile constiente si inconstiente ale unui om? Operele de arta…sa fie expresia unor personalitati care isi au constiinta cristalizata intr-o hotarata conceptie despre fiinta si rostul existentei, personalitati bogate in viata launtrica, in intrebari, in indoieli, in aventuri si ganduri.

Arta, ca orice manifestare a mintii omenesti, este produsul mijlocului natural si mai ales social, poarta pecetea timpului in care s-a alcatuit, a societatii in care s-a produs.

Numai imbecilitatea orgolioasa poate sa-si inchipuie ca a produs o opera care traieste prin ea insasi. Cea mai buna dintre ele, n-are valoare decat prin raporturile ei cu viata. Cu cat surprind mai lesne raporturile astea, cu atat opera intereseaza mai mult.

Singurele opere durabile sunt operele de circumstanta. Si la drept vorbind, nici nu exista altceva decat opere de circumstanta, fiindca toate depind de locul si de modul in care au fost create. E cu neputinta sa le intelegem si sa le iubim cu dragoste inteligenta daca nu cunoastem timpul, locul si circumstantele originii lor.

Oamenii de geniu realizează uneori cel mai mult atunci când lucrează cel mai puțin, pentru că se gândesc la invenții și își formează în minte ideea perfectă pe care apoi o exprimă cu mâinile lor. © CCC

In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.

Cred că producerea de imagini, așa cum fac eu, este practic doar o chestiune de a dori tot atât de mult să o faci bine. © CCC

Arta este o lunga suferinta, o intrebare pe care ti-o pui tot mereu tie insuti. Trebuie o suta de flori ca sa faci o picatura de parfum…

Arta poate elibera sufletul de orice catuse ale durerii.

Artistul, ca si literatul, trebuie sa apartina timpului sau; numai cu aceasta conditie operele lui se vor transmite posteritatii. El trebuie sa apartina tarii sale, numai astfel va fi uimitor. El trebuie sa-i exprime opiniile, daca tine sa fie adevarat si admirat de ganditori. El trebuie sa se arate concret in cugetarile lui, numai astfel va avea un ideal.