Citate despre Cantec

Viața e prea complexă pentru a fi comprimată în declarații înregistrate. Fiecare situație este diferită. © CCC

Întotdeauna am fost interesată de spațiu și de ideea explorării în acea zonă de când eram copil, prin anii '60. © CCC

O melodie este adesea o sublimare, nu este realitatea. © CCC

Când te uiţi la stele şi te gândeşti la planete, imaginaţia te duce în locuri uimitoare! Te uiți la cer şi ştii că stelele au fost întotdeauna aici; au fost menţionate din timpurile biblice şi au fost întotdeauna prezente. Ele sunt undeva acolo sus, în viitor, şi te ghidează; te fac să te simţi în siguranţă. © CCC

Cel ce canta trece de la bucurie la melodie, cel ce asculta trece de la melodie la bucurie.

Îmi plac provocările, iar în ultimii patru ani, totul s-a concretizat şi a fost minunat. © CCC

Ea canta si eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naste sufletul.

De ce nu putem fi lebede, să cântăm suprem o singură dată? (Fresce interioare)

A-nceput un greiere Casa s-o cutreiere. Şuieră Şi fluieră Şi să dormi nu te mai lasă; Parc-ar fi la el acasă. Ducă-se în altă aia, Că mi-a luat-o el odaia Şi mă bate la ureche Struna lui de sîrmă veche. De-o mai fi cum a-nceput, Îmi iau traista şi mă mut. Ai văzut neruşinare ? Sîmbăta, amiaza mare, Fără nici-o-nştiinţare, A venit, s-a instalat Şi s-a pus şi pe cîntat. Eu ca omul aşezat, Nu pun mîna pe pian Decît rar, din an în an, Pe oboi sau clavecin: Să nu supăr pe vecin - Dar şi-atuncea cu măsură Şi cu degetul la gură, Cînt vreo polkă sau vreo horă, Pîn' la anumită oră. Nepoftitului din casă Prea puţin de noi îi pasă. Îl tot caut în zadar Şi nu dau de lăutar. Dintr-un dring cu limba frîntă, El s-a pus pe chef şi cîntă, Undeva, printr-un ungher, La umbrelă, la cuier; Îl aud de peste tot, Şi din podini şi din pod Şi nu mă pricep cum face Că-l aud şi-atunci cînd tace. De cinci ori am aţipit Şi de cinci ori m-a trezit Oaspele afurisit. Mă frămînt, ascult, aştept Cu duşmanul să dau piept, Dar el, molcom şi huihai, Dă din cobză şi din nai; Ori că zgîrie pe scripcă, Ori că rîcîie o şipcă, Cîteodată pare, parcă, Pe sticlete că-l încearcă Sau că-ncinge pe departe Pila-n ciob de sticle sparte, C-are multe şi destule Şi gîtleje, dar şi scule. Şi...atunci? Am luat în gură Apă, şi cu-o stropitură L-am scos dintr-o crăpătură. Nimerisem, subt perdea, Într-un colţ de duşumea, Îl văzui, se scutura, Şi nu mai putea cînta. Udă, leoarcă, răguşită, Vocea-i moale e scîncită, Şi caricatura bearcă A uitat să mai şi meargă, Mi se face, însă milă de făptura lui umilă. Suferinţele mă dor. Eram gata să-l omor. Să-l omor că de ce cîntă? Gîndul asta mă-nspăimîntă. Ştie, oare, oarecine, Viaţa lui de unde vine? Tot ce poate, orişiunde, E să cînte ghersuri ciunte, Şi cîtu-i de mititel Numai gura e de el. Ca o trîmbiţă - şi nu zici C-are-n guşe zece muzici? Ştie-atîtea. vai, săracul, A cînta, - ca pitpalacul, Şi -are dreptul ticălos Să nu cînte nici frumos. Graiul lui e de-aşa fel Că-l pricep ai lui şi el. I-am prins trupul de un dram Şi i-am dat drumul pe geam, Şi-auzindu-l iar, de jos, I-am urat: -" Mergi sănătos !" (Greierele, vol. Versuri, 1980) Greierele, recită Leopoldina Bălănuță

Pentru ca nu stiu sa vorbesc, cant. © CCC

Tu ești ca o vioară în care sunt închise toate cântarile, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu. (Sărmanul Dionis)

Atunci când ai un har, trebuie să fii destul de egoist. Nu-ți poți permite să lași prea multe lucruri din exterior să-ți stea în cale. © CCC

Orice se poate întâmpla oricui în orice moment și nu ar trebui să trăiești doar zilele, sau le pierzi. Ar trebui să faci tot ce poți pentru a te bucura de fiecare clipă. © CCC

În liniștea grădinii, în mai, în noaptea grea, Privighetoarea peste un trandafir cânta. Nu simte, nu ascultă frumosul trandafir Când imnul de iubire îl leagănă pe-un fir. Nu-i cânți și tu asemenea recei frumuseți? Poete,-n van te strădui făptura să-i dezgheți! Poete, glasul lirei la ea nu a pătruns – De-o chemi când înflorește, n-ai să primești răspuns. (Privighetoarea și trandafirul) Traducere Radu Boureanu

Când scriu, melodia este întotdeauna cea care îmi vine prima în minte și se întâmplă să fie cazul ca cele mai frumoase melodii să fie triste, iar versurile urmează tonul melodiei. © CCC

Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit.

Chiar înainte să urc pe scenă, sunt absolut îngrozită. Mintea mea fuge în multe direcții, dar centrul meu se îndreaptă către spectacol. © CCC

Încet, foarte încet Cântă cântecul de leagăn La fel de încet precum zgomotul lunii Când se mișcă pe cer... (Cântec de leagăn) © CCC

În trecut, căutam întotdeauna răspunsuri. Astăzi, știu că există doar întrebări. Așa că doar trăiesc. © CCC

Este în interesul tuturor să contribuim la reducerea decalajului de gen în domeniul științelor. © CCC