Unica bucurie pe lume este aceea de a incepe ceva. E frumos sa traiesti, pentru ca a trai inseamna a incepe mereu, in orice clipa.
Inteligenta nu are o adevarata valoare decat daca tinde spre un scop exterior ei, daca se sileste sa capete o aplicatie practica. Inteligenta trebuie sa insufleteasca actiunea; fara actiune ramane zadarnica…fara actiune cat de sterila e inteligenta! E ca o lumina care arde alaturi de un far, consumandu-se fara rost…sa preferi actiunea, filosofiei…sa-ti cultivi inteligenta; e mai mult decat un drept, e o datorie. Dar fa asta in vederea obtinerii unui rezultat pe plan uman…Numai in actiune, in daruirea de sine, in abnegatie si devotament poti gasi adevarata rasplata, sanatatea fizica si morala, fericirea adevarata…singurul lucru valabil e sa simti ca faci cateva fapte bune.
A fi, a gandi, a crede, asta nu inseamna nimic. Nimic, atata timp cat nu-ti transformi viata, gandul, convingerea in act.
Actiune. Am avut pentru actiune un cult fanatic, copilaresc…Ceea ce stiu, am invatat din actiune, din lupta piept la piept cu realitatile.
Cand cercetezi indelung, incepi sa te indoiesti nu numai de putinta de a infaptui, ci si de dorinta de a porni la actiune.
N-ai nevoie intotdeauna de speranta ca sa pornesti la actiune si nici de izbanda ca s-o duci la capat.
A fi activ inseamna a trai. Gandirea si vointa n-ar fi nimic daca n-ar servi activitatii. Actiunea, activitatea, munca sunt necesare echilibrului moral si fizic al omului. Sunt insesi conditiile vietii sale. Sunt, de asemenea, conditiile de existenta ale societatilor umane. Natura a voit ca ele sa fie pentru toti o necesitate materiala; legea morala a facut din ele o datorie.
La baza actiunilor omenesti sunt cauze mult mai complexe si mai variate decat asa cum indeobste incercam a le explica mai tarziu, si rareori ele se contureaza cu destula precizie.