N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.
Numai in fata mortii omul pricepe pretul vietii si numai primejdia ii oteleste sufletul.
Numai la primejdii grele
il vezi pe om! Cand e batut de soarta,
numai atunci il poti cunoaste bine,
numai atunci el scapa din adancul
inimii lui cuvantul adevarului.
Numai atunci i se smulge
si chipul sau ramane asa cum este.
Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii
din greu despica valul de mare, in manii…
Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i,
dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.
O infrangere e numai mijlocul pe care ni-l da soarta ca sa vedem ce ne lipseste inca pentru a invinge.
Pentru oameni nu e cel mai bun lucru sa li se implineasca toate dorintele. Boala face ca sanatatea sa fie dulce si placuta, foamea face asisderea saturarea, iar osteneala, odihna.
In clasica comparatie a vietii cu o corabie pe mare, s-a trecut cu vederea tocmai partea cea mai subtila; o corabie invinge mai usor valurile daca poarta o greutate — asa si viata: greutatile ce le purtam ne fac mai sigura lupta impotriva valurilor intamplarii.
Viata unui om nu trebuie judecata dupa avanturile cu care a pornit la drum, ci dupa obstacolele pe care societatea le-a pus de-a curmezisul gandurilor lui.