Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat… un coltisor de rau.
Toti scriitorii care au vorbit despre inchisoare fara sa fi trecut prin ea s-au simtit obligati sa-si arate simpatia fata de detinuti si sa blesteme inchisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am faurit sufletul si pot spune fara ocol: Binecuvantata fii, inchisoare…, binecuvantat fie rolul pe care l-ai jucat in existenta mea!
Gulagul, care a cazut ca un trasnet peste soarta mea, mi-a zdruncinat din radacini perspectivele si credintele, iar reculul anilor petrecuti in lagar ma urmareste si astazi. Gulagul mi-a dat o perspectiva clara asupra a tot ceea ce insemna bolsevism, asupra a ceea ce era in realitate comunismul sovietic. Aceasta perspectiva mi-a permis, in cele din urma, sa deslusesc la un nivel foarte profund conditia umana.
Cel pe care l-ati lipsit de toate nu mai este in puterea voastra. El este, din nou, complet liber.
(Primul cerc)
Doamne, ce suflete sublime puteau să se ascundă sub înfațișarea obișnuită a unora!
Așa cum transmiterea
bolii dă naștere bolii,
transmiterea încrederii poate da naștere încrederii.
© CCC
Cel mai profund sentiment se arată întotdeauna în tăcere;
nu în tăcere, ci în reținere.
© CCC
Psihologia care explică totul
nu explică nimic,
iar noi rămânem în continuare în dubiu.
© CCC
Irlandezii spun că necazul tău este
și necazul lor
și bucuria ta este și bucuria lor? Aș dori
să pot crede acest lucru.
Sunt tulburată, sunt nemulțumită, sunt irlandeză.
© CCC