Fiind substanţa însăşi a activităţilor poetice ale bărbatului, înţelegem de ce femeia apare ca inspiratoare a sa: Muzele sunt femei. Muza este mediatoarea între Creator şi izvoarele naturale din care el îşi trage seva creaţiei. Prin femeie spiritul este profund angajat în natura căreia bărbatul îi va sonda abisurile de linişte şi întunericul fecund. Muza nu creează nimic singură; este o Sibylă cuminţită care s-a făcut, cu docilitate, servitoarea unui bărbat Chiar în domeniile concrete şi practice, sfaturile ei vor fi utile.
Bărbatul vrea să atingă fără ajutorul semenilor săi scopurile pe care şi le inventează, şi adesea sfatul unui alt bărbat i se pare inoportun; dar îşi imaginează că femeia îi vorbeşte în numele altor valori, în numele unei înţelepciuni pe care el nu pretinde că o are, mai instinctivă decît a sa, mai imediat legată de realitate; Egeria oferă celui care-i cere sfaturile „intuiţiile"' ei. El o întreabă fără nici un fel de amor-propnu, ca şi cum ar întreba astrele.
(Al doilea sex)
Forma ideală cea mai pură
A frumuseții eterne.
(Mefistofel, actul IV - Despre femeie, replica lui Faust către Elena)
© CCC
Forma ideal purissima
Della bellezza eterna.
Femeile sunt ca trandafirii ale caror flori frumoase, dupa ce abia s-au deschis, se si ofilesc.
Femeile au o dominatie absoluta asupra spiritului barbatilor.
Ne indragostim de femei pentru ceea ce nu sunt şi le parasim pentru ceea ce sunt.
© CCC
O, draga mea, singura femeie adevărată eşti tu din toate!
(Replica Lysistratei)
(Lysistrata)
O fată trebuie să fie două lucruri: stilata și minunata.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.