Citate de Carmen Stănescu

Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astăzi.

Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: „Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!“. M-a convins şi aşa a fost. Pentru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă.

Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.

Am fost binecuvantată cu o copilărie frumoasă ca-n poveşti, cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf, păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal… Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars în ultima zi a războiului -, cred că frumuseţea acelui spectacol, dar şi a celorlalte pe care le-am văzut mai apoi m-au motivat în alegerea mea. Cum ajungeam acasă improvizam scenete, pentru că aveam o imaginaţie de neoprit. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo sus pe scenă.

Întregul edificiu al civilizației indiene este impregnat de semnificație spirituală. (Filozofiile Indiei) © CCC

Raspandirea civilizatiei poate fi asemanata cu un foc; la inceput, o scanteie slaba, apoi, o flacara ce palpaie, urmata de un incendiu puternic, ce creste continuu in viteza si forta. © CCC

În viețile noastre apare o nouă civilizație, iar orbii de pretutindeni încearcă să o suprime. Această nouă civilizație aduce cu ea noi stiluri de familie; schimbări ale modului de a lucra, de a iubi și de a trăi; o nouă economie; noi conflicte politice; și dincolo de toate acestea, de asemenea, o conștiință alterată... Începutul acestei noi civilizații este cel mai exploziv fapt din viața noastră. (Al treilea val, 1980) © CCC

În prezent trecem prin perioada nefastă a secolului al XIX-lea. Timp de zece ani, a existat un aparent declin al civilizației; Veneţia înlănțuită, Ungaria încătuşată, Polonia torturată, pedeapsa cu moartea peste tot. (Fapte și vorbe) © CCC Hugo se referă aici la vremurile tulburi pe care Europa le traversa, el însuși fiind nevoit să plece în exil din Franța, timp de nouăsprezece ani, întorcându-se abia după abdicarea lui Napoleon al III-lea.

Civilizatie inseamna armonie si plenitudine; ratiune, sentiment, instinct, viata trupului.

Maurii Spaniei, înconjurându-se de rafinamentele celei mai strălucite epoci de dominație arabă în Orient, au răspândit luminile civilizației peste Europa încă cufundată în barbarie. (Poveștile Alhambrei) Reflecție asupra dominației arabilor în Spania. © CCC

Cu cat un popor e mai putin civilizat, cu atat are mai multe cuvinte straine in limba.

Începem astăzi să simțim slăbiciunea civilizației noastre... Existența noastră actuală prezintă un viciu fundamental, care ne este încă ascuns. În noile condiții de viață pe care le-am creat, activitățile noastre cele mai specifice se dezvoltă prost și de manieră incompletă. S-ar spune că, în mijlocul miracolelor civilizației moderne, personalitatea umană are tendința să se dizolve.

Ceea ce deosebeste o societate de civilizatie de una de cultura e ca lumea ei imita si practica pasionat si cu entuziasm toate formele de cultura, fara sa aiba insa staruinta de a duce lucrurile pana la capat, si nici curajul de a suporta toate consecintele.

Sensibilitatea unui actor este înmiită. Fără încredere, fără blândeţe, tandreţe, lacrimă, fragilitate, suntem nimic.

Anxietatea este prețul pe care îl plătim civilizației.

Fiinţa umană este un animal sălbatic şi îngrozitor. Noi îl cunoaştem doar îmblânzit şi domesticit prin ceea ce noi numim civilizaţie. (Parerga și Paralipomena, 1850)

Datoram civilizatiei nu numai stiinta, arta, dreptul, dar pot afirma ca tot sub influenta ei s-a nascut si s-a dezvoltat simtul frumosului si al poeziei.

Fiecare dintre noi a construit această civilizație competitivă, nemiloasă, în care omul este împotriva omului. (Krishnamurti în Ojai 1945) © CCC

Civilizatia este multiplicarea fara limite a necesitatilor nenecesare.

Se pare că civilizația tinde, mai degrabă, spre a rafina viciul decât spre a desăvârși virtutea. © CCC