O natiune se afirma in istoria universala mai puternic prin biruintele spirituale si culturale decat prin izbanzi militare ori politice. Acestea din urma sunt vremelnice si nesigure, dupa anumite constelatii si situatii, in timp ce un vers nou, o melodie noua, o gandire originala, o fapta morala impunatoare, tot ce contribuie efectiv la sporirea si imbogatirea tezaurului spiritual comun al omenirii, aduce natiunilor un prestigiu permanent si o justificare deplina a dreptului lor la existenta, alaturi de natiunile mari ale lumii.
Cine ne poate scoate din această letargie, dacă nu modelele? Am impresia că națiunea aceasta vrea să fie neapărat ca “altcineva”. Vrem ca “acolo”. Fiecare “acolo” este acolo, nu aici. Avem și noi “aici”-ul nostru, dar cum să le scoți din cap asta? E foarte complicat! Ce e al lor, e al lor și ce e al nostru e al nostru. Noi abolim trecutul, abolim rădăcinile. Procesul este foarte insidios și poate prinde. Văd ceva la vecin și vreau să fiu ca el. Dar eu am trecutul meu, am determinările mele interioare și nu pot să fiu ca el, pentru că el are alte motivații, alte condiționări. Niște oameni foarte cultivați și neimplicați politic ar putea face aceasta. E foarte greu însă!
Daca am putea toti sa ne uitam cu mintea limpede la istoria noastra, atunci nu am mai vedea aceasta atitudine nostalgica catre trecutul sovietic, care este predominanta acum printre cei care au fost mai putin afectati din societatea noastra. Nici tarile din estul Europei sau fostele republici sovietice nu vor mai simti nevoia sa vada in Rusia istorica sursa nefericirii lor. Ar trebui sa întelegem ca numai acceptarea voluntara si constienta a unei vine de catre un popor poate asigura vindecarea unei natiuni.
Doamne, ce suflete sublime puteau să se ascundă sub înfațișarea obișnuită a unora!
Ospitalitatea natiunilor este inceputul fraternitatii oamenilor. Ori, fraternitatea oamenilor, acesta e scopul.
Psihiatrii sunt foarte eficienți. Eu, înainte, făceam în pat și îmi era rușine. Am fost la un psihiatru și m-am vindecat. Acum fac în pat, dar sunt mândru de asta.
(Medici fără diplome – 1986)
© CCC
Un om este fericit atâta timp cât decide să fie și nimeni nu îl poate opri.
© CCC
Guvernarile formeaza caracterul natiunilor.
Ceea ce e prea clar nu e interesant.
© CCC
Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.