Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere.
Un suflet nobil se ridică, în orice împrejurare, deasupra destinului.
(Singur sufletul înnobilează omul; el poate, în orice împrejurare, să se ridice deasupra destinului.)
(Seneca, Epistulae, XLIV)
© CCC
Cel care-si mananca graul cand este inca verde, la vremea recoltei aduna ramasitele.
Tot astfel a trebuit sa gandesc si despre parintii mei. Ei spun ca eu sunt copilul lor si ca as fi ca ei. Dar chiar daca trebuie sa ii iubesc sunt pentru ei un om strain pe care nu-l pot intelege. Si ceea ce este esential la mine si poate fi tocmai esenta sufletului meu, ei considera ca e neimportant si atribuie acest ceva tineretii sau toanelor mele. Si cu toate acestea tin la mine si mi-ar face cu draga inima tot binele din lume. Un tata ii poate da copilului sau nasul si ochii si chiar si mintea drept mostenire, dar nu si sufletul. Acesta e nou odata cu fiecare om.
Cata vreme taci, cei dimprejur
nu-ti cunosc nici merit, nici cusur.
Stii, sub goale talpi cand o astupi, ce simte o furnica-n trup? Tot cam ceva ce-am simti si noi sub al elefantului talpoi.
Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.
Nu sădi-n nisipuri vreo zambilă,
ai de vremea-ți și de truda-ți milă.
Dacă priveliştea cerului albastru te umple de bucurie, dacă un petic de iarbă răsărit pe câmpie poate să îţi atragă atenţia, dacă lucrurile simple din natură au un mesaj pe care-l poţi înţelege, bucură-te căci sufletul tău este viu.
Mai intai sa cugeti si apoi sa vorbesti:
pune-ti temelia si-apoi sa zidesti.
Cum sa poti sa bati un iatagan
dintr-o tinichea de pe maidan?
Stiu ca exista un singur suflet, rasfrant in mii de atitudini trecatoare.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.