Înalță un cântec pentru ea, o, muză!
Fecioara cu cunună de violete-n păr,
Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin,
Vocea-i șoptită și plină de veselie.
Cântă înc-o dată farmecele-i mii
Splendoarea-ncântătoare a ochilor,
Obrajii bruni și brațele mlădioase
Și sânul întunecat și gingaș.
Da, cântă pentru totdeauna despre ea,
Stăpâna-mi delicată și ademenitoare,
Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt,
Sappho a mea cea cu zâmbet dulce.
(Nu mai mult pentru Lycus)
În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția). Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”).
Copyright © CCC All rights reserved.
Frumusețea este arma noastră împotriva naturii; prin ea facem obiecte, dându-le limită, simetrie, proporție. Frumusețea oprește și îngheață fluxul de topire al naturii.
© CCC
Adevarul se opreste la inteligenta; frumusetea patrunde pana la inima.
Corpul este mormantul sufletului. (Cratylos)
A filosofa inseamna a învăța sensibilul sa moara. (Phaidon)
Platon
Teoria reminiscentei afirma faptul că incarnandu-se în corp, sufletul uită cunoașterea ideilor dobândite într-o altă lume. Prin urmare, eliberandu-se de corp, sufletul poate regăsi cunoașterea deplină. Acest dispreț clasic fata de corp va fi interpretat de Nietzsche ca fiind o sfidare a vieții. Mai mult, filosofia reprezinta accederea catre inteligibil și, prin urmare, refuzul sensibilului.
***
Cratylos (sec. V î. e.n.): filosof grec, discipol al lui Heraclit. A absolutizat viziunea acestuia asupra curgerii universale, negand orice stabilitate și determinare a lucrurilor.
Teoria reminiscentei a lui Platon: teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaşte ideile datorită faptului că sufletul său le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară; reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.
Orice lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede.
Frumuseţea conţine întotdeauna o parte de ciudăţenie, o ciudăţenie simplă, nepremeditată şi inconştientă.
© CCC
Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.
Ceea ce este uimitor și frumos nu este întotdeauna bun, dar ceea ce este bun este întotdeauna frumos.
© CCC
Frumosul este simbolul binelui moral.
(Critica puterii de judecată, 1790)
Adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumusetea cuprinde idei manifestate in materie sensibila.
Frumusețea este veșnică,
Iar praful durează doar pentru o vreme.
© CCC
Frumusetea este o forma a geniului, dar este superioara geniului pentru ca nu cere sa fie explicata.
O, frumusete, recunoaste-te in iubire, nu in imaginea lingusitoare a oglinzii tale.
Pentru mine, cel mai frumos lucru este să văd pe cineva iubind pe cineva.
© CCC
Ceea ce este frumos este bun, iar cine este bun va fi în curând frumos.
© CCC
Omul nu trebuie să caute nici ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. Nu poate să caute ceea ce ştie fiindcă ştie şi nimeni nu are nevoie să caute ceea ce ştie; nu poate să caute nici ceea ce nu ştie fiindcă nu ştie ce anume să caute.
Ceea ce nu e putin imperfect are aerul banal, de unde reiese ca neregularitatea, adica neprevazulul, surpriza, uimirea sunt o parte esentiala si caracteristica a frumusetii.
Natura se infioara de placere atunci cand spiritul se inclina, prin omagiu, in fata frumusetii.
Orice lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede.