Citate despre Exagerare

Nu fi multumit de tine insuti, caci aceasta arata o fire marunta, nici satisfacut de tine insuti, caci aceasta este prostie.

Unii isi analizeaza cu atata staruinta slabiciunile, incat ajung sa le dea alt nume...

Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.

Unii oameni exagereaza atat de mult, incat nu sunt in stare sa spuna adevarul fara a minti. © CCC

Ca numesti pe cineva patimas nu depinde de marimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa in echilibrul fortelor sale sufletesti. Imi pot inchipui foarte bine un om slab, coplesit de cea mai spalacita patima, de alta parte un om cu suflet adanc si larg, stapanit de cea mai puternica patima, fara de a-ti face vreodata impresia unui patimas.

Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape aceleasi rezultate ca marile vicii.

Literatura aforistica e sarea gandirii.

Nici un popor nu e atat de decazut incat sa nu merite sa te jertfesti pentru el, daca ii apartii.

Unora le place numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.

In istorie puterile irezistibile lucreaza in ascuns, ca vulcanii de pe fundul marii...

De multe ori e o datorie sa vedem in culori mai negre decat e de fapt; pentru ca din aceasta vedere sa izvorasca o lupta mai hotarata spre mai bine.

Sunt oameni care, de teama sa nu abuzeze in vreun chip, prefera sa nu faptuiasca nimic. Despre acesti oameni se poate spune ca insasi simpla lor existenta este un abuz.

Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.

Unora le poate placea numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.

Tinem la viata ca la o femeie iubita: pe zi ce trece, ii descoperim tot mai multe scaderi si totusi nu ne putem desparti de ea…

Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.

Spiritele nelinistite si foarte impulsive fac adesea impresia unei soliditati, a unei linisti si stapaniri de sine uimitoare; fantani tasnitoare, care, privite mai de departe, apar ca niste columne solide de marmura.

Sunt adevaruri pe care e cu neputinta sa le intelegi just, daca, inainte de aceea, nu ai trecut prin anumite rataciri.

A cunoaște. A iubi. Încă-odată, iar si iară, a cunoaște-nseamnă iarna, a iubi e primăvară.   A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta vine tare de departe-n tine.   A cunoaste. A iubi. Care-i drumul, ce te-ndeamna? A cunoaste - ce-nseamna? A iubi - de ce ti-e teama printre flori si-n mare iarba?   Printre flori si-n mare iarba, patima fara pacate ne rastoarna-n infinit cu rumoare si ardoare de albine rencarnate.   Înc-odata, iar si iara a iubi e primăvară. (Primăvara)